Executia Ceaușeștilor

Dan Voinea 

Intr-un interviu acordat publicaţiei, în iulie 2010, de procurorul Dan Voinea, o fotografie pe care nu o mai văzusem şi pe care v-o prezint şi eu aici. Cred că nici nu a mai fost văzută de cineva, în afară, desigur, de deţinătorul ei, cine o fi el, pentru că, pur şi simplu, ea nu a fost publicată pînă anul trecut. 

Ion Iliescu nu a vrut sa-i impuste pe Nicolae si Elena Ceausescu !

Link  Bloguri

Politici Sociale

Afaceri online

PC Computer

Locuinta - O investitie necesara

De la prietenii niștri RELIGIE

LITERATURA și CREDINTA

Economico - Sociale

Politici Fiscale , Sociale

Situatia ECONOMICO-SOCIALA

Stiinta si tehnica

De Craciunul din '89, cand Ion Iliescu, generalul Victor Stanculescu si complicii lor, i-au omorat pe sotii Nicolae si Elena Ceausescu, prin mascarada de proces desfasurata intr-o unitate militara din Targoviste – acelasi Ion Iliescu isi pregatise portite de scapare, dupa cum ne anunta cei de la Asociatia 21 Decembrie.

Astfel, tot in data de 25 decembrie 1989, Ion Iliescu a emis un decret prin care a comutat pedeapsa capitala aplicata Ceausestilor, prin simulacrul de proces, in detentie pe viata. Textul documentului a fost citit in premiera joi de catre presedintele Asociatiei 21 Decembrie 1989, Teodor Maries, intr-o conferinta de presa:

Presedintele Consiliului Frontului Salvarii Nationale, asigurind interimatul functiei de Presedinte al Romaniei,

Examinind dosarul nr. 1-SP/1989 si sentinta Tribunalului Militar Exceptional pronuntataastazi 25 decembrie 1989.

Luind in consideratie faptul ca in vederea stoparii varsarii de singe condamnatul CEAUSESCU NICOLAE a luat parte activa la incetarea luptelor din partea tuturor trupelor de securitate printr-un ordin ferm dat in acest sens,

DECRETEAZA

Art. 1 – Se comuta pedeapsa capitala privind condamnatul CEAUSESCU NICOLAE la detentie pe viata.

Art. 2 – Se comuta pedeapsa capitala privind condamnata CEAUSESCU ELENA la detentie pe viata.

Art. 3 – Dispozitiile art. 1 si 2 nu aduc nici o alta atingere dispozitivului sentintei nr. 1 din 12 decembrie 1989 privind sus-numitii condamnati.

Bucuresti, 25 decembrie 1989

Presedintele

Consiliului Frontului Salvarii Nationale

ION ILIESCU

Imaginea prezintă momentul execuţiei preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi a soţiei sale, Elena, în fatidica zi de Crăciun a anului 1989. 

Jurnalista Diana Magnay , de la postul american CNN, a realizat în anul 2009 un reportaj la Tîrgovişte despre procesul şi execuţia Ceauşeştilor şi ne spune următoarele: “Procesul a durat doar o oră, iar deliberările pentru stabilirea verdictului doar cinci minute. Timp suficient pentru ca judecătorii să fumeze o ţigară"(!). Aici, anexez spuselor jurnalistei americane o declaraţie a procurorului de caz, domnul Dan Voinea, cel care a întocmit rechizitoriul ce a stat la baza hotărîrii de condamnare la moarte a inculpaţilor, care, în interviul de care pomeneam mai sus, din "Gorjeanul", afirmă că în proces nu s-a respectat procedura, că nu s-a stabilit adevărul juridic, iar sentinţa capitală dată celor doi inculpaţi nu a fost urmarea deliberării judecătorilor, ci a unei comenzi politice prealabile, exprimînd voinţa celor ce preluaseră puterea în ţară, precizînd: „Factorul politic a decis soarta acestui proces şi mă refer la Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Silviu Brucan, generalul Stănculescu. Ei au hotărît executarea soţilor Ceauşescu”. Prin urmare, procesul şi deliberările pentru stabilirea verdictului nici nu aveau de ce să dureze mai mult decît spune jurnalista de la CNN că au durat. Verdictul era deja stabilit. Bine, chestiunile acestea se ştiau şi, oricum, ele fuseseră înţelese de noi toţi încă de pe atunci, din acele zile. Mergem mai departe.

Din filmul aşa-zisului proces şi al execuţiei soţilor Ceauşescu, difuzat la TVR chiar în seara respectivă şi, ulterior, revăzut în nenumărate rînduri de-a lungul anilor, pe mai toate televiziunile, inclusiv în străinătate, lipseşte tocmai momentul execuţiei propriu-zise. Nimeni nu a văzut secvenţa respectivă, pentru că, s-a spus, ea nu există. În privinţa aceasta, Diana Magnay spune: „Faptul interesant despre această execuţie este că tocmai în momentul crucial, cameramanul a trebuit să schimbe bateria camerei de filmat, aşa încît momentul execuţiei efective nu a fost filmat.
 Întregul proces al execuţiei a fost unul haotic, nu a existat un ordin oficial de a trage, iar plutonul de execuţie nu era aşezat în linie dreaptă. Singurul ordin a fost acela de a înceta focul”. În regulă, şi asta se ştia de multă vreme, pentru că, într-adevăr, aşa s-a spus opiniei publice ani de-a rîndul, anume că momentul respectiv nu a fost surprins de cameraman, el însuşi fiind luat prin surprindere de executarea intempestivă a focului de către militari. De aceea, nu ar exista imagini cu momentul respectiv, ci numai secvenţele de final ale execuţiei, cele cunoscute, cu trupurile ciuruite de gloanţe şi prăbuşite, în poziţii cumplite, ale condamnaţilor, sîngerînd lîngă zidul morţii.

Ei bine, tocmai aici este problema. Dacă momentul execuţiei nu s-a putut filma şi el nu există în imagini, atunci, de unde secvenţa din fotografia de care vorbim, pe care o reproduc aici de faţă? Care este adevărul? Aceasta-i întrebarea!

Ion Iliescu sluga Elenei Ceausescu , baiatul de mingi

Generalul Dan Voinea continuă să facă destăinuiri incendiare despre dosarele Revoluției și Mineriadei, demonstrând cum a fost împiedicat să le finalizeze. 

Domnule general, cum ați ajuns să instrumentați dosarele Revoluției? De ce dumneavoastr? și nu altul? Dan Voinea: 

Am făcut un fel de… „prestări de servicii” la Revoluție! În 22 decembrie, când revoluționarii au pătruns în CC, acețtia au găsit acolo demnitari de partid și de stat. Postelnicu, Dincă și alții. 

Pe la ora 4 după masa cineva a dat un telefon la Procuratura General? să vin? un procuror ca să îi aresteze pe acești demnitari. Am fost desemnați noi, eu și colegul meu Mircea Lubanovici. Probabil fiindcă eram cei mai tineri. Am plecat amândoi pe jos și am ajuns la CC. Nu se mai putea intra pe poartă, era blocată, și a trebuit să intrăm pe geam! Culmea era că tipul care organiza intrarea era chiar de la Miliție. Îl țineam minte fiindcă lucrasem cu el , Milițian care trecuse de partea poporului, cum s-ar zice . Pe dracu, de partea poporului, nu au trecut niciodată de partea poporului… Dar ocupaseră tot spațiul de acolo și se ocupau de organizare. Cine intră, cine iese, cine rămâne în CC. Pe scări, erau unii care se ocupau de cei care aveau voie să meargă pe acolo. Milițianul ne-a prezentat și am urcat pe acolo. Ne-au condus la etajul I, într- o cameră cu vestibul și ne-au rugat să așteptăm acolo. După un timp, a venit un revoluționar cu o mitralieră atârnată de gât, însoțind un cetățean. Mi-a spus că l-a adus pe Postelnicu. Dar acela nu era Postelnicu, ci o altă persoană! Abia a doua oară l-au nimerit și l-au adus pe adevăratul Postelnicu. și l-ați arestat? 

Pe 23, nu pe 22, fiindcă nu aveam la mine mandate de arestare. Atunci l-am audiat dar a început să se tragă și Dan Iosif zbiera să nu aprindem țigări că vom sări cu toții în aer fiindcă erau scurgeri de gaze. Țin minte că populația de sub balcon îi răspundea lui Iosif „Nu fumăm, nu fumăm, dar de-aicea nu plecăm!” Cum a fost audierea lui Postelnicu? Cu peripeții. În primul rând, a doua zi când am venit la CC s-a tras în noi, țin minte că mi-a căzut tencuiala în cap… La etajul I era un cadavru… Am parcurs culoarul principal în fugă cu gloanțele șuierând pe la urechi, ca în filme. Când l-au adus pe Postelnicu l-am întrebat în primul rând cine trage. S-a jurat că nu sunt ai lui. Nu l-am crezut și i-am spus că îl punem în geam. Dacă nu se mai trăgea însemna că sunt ai lui, dacă se trăgea și îl nimerea, însemna … că a avut dreptate! S-a agățat de calorifer și nu i-a mai dat drumul! A venit apoi un securist transpirat, cu arma mirosind a praf de pușcă, proaspăt folosită și ne-a spus să îl întrebăm pe Postelnicu ce a adus din China. Abia atunci Postelnicu s-a liniștit și a început să ne povestească. Din „trădătorul” și „trădătoarea” nu i-a scos pe soții Ceaușescu. Toate declarațiile lui sunt așa. Atunci mi-a spus de morții de la Timișoara, că au fost aduși la București la ordinal „trădătoarei” și arși la crematoriu. I-am luat declarația, i-am dat mandate de arestare și l-am trimis în arestul Miliției Capitalei. Eram în ziua de 23 decembrie și aflasem despre morții de la Timișoara. Probabil erați primul și singurul care știa de morții Timisoarei 

Da, probabil. A doua zi, când s-au făcut echipele la Procuratură, am arătat declarația unui coleg. Îmi era și frică, toată lumea se întreba unde sunt morții. Am hotărât împreună să mergem la Crematoriu. Am luat și un caporal cu arma de la Cătălin Voicu . 

Care Voicu? Parlamentarul ? Da, pe vremea aceea era căpitan la armată, la Transmisiuni parcă. S-a prezentat și a zis că are sarcina să apere Procuratura. De cine, dracu știa. Așa a rămas el prieten cu procurorii. A fost un fel de gardă de corp pentru procurorul general Popovici și apoi la Robu. Toți care vroiau să intre la ei vorbeau cu Cătălin… Când era vorba de o arestare, ceva, el … trafica. Așa a ajuns el în lumea asta… Deci, Crematoriul… Ne-am dus direct în biroul lui Iosif, șeful de acolo. Era doar o tipă acolo, secretară. Am găsit niște dosare din care rezultă că directorul, Iosif ăsta, era ofițer de securitate. Am mai găsit opt plicuri cu câte 2.000 de lei și câte un angajament al fiecărui muncitor de la Crematoriul „Cenușa” că nu va spune niciodat? ce s-a întâmplat acolo, fiindcă era secret de stat. Am întrebat secretara cine mai era acolo, s-a schimbat la față și mi-a spus că mai sunt doar muncitorii. I-am g?sit închiși în camera unde sunt cuptoarele. Au stat acolo din data de 19 decembrie până în 27! Când am deschis ușa s-au luminat la față. Mi-au spus că au ars la două cuptoare supravegheați de Iosif și de un alt ofițer de la Securitate, unul Baciu. Câte cadavre au ars? Mi-au arătat, pentru fiecare mort trăseseră câte o linie, cu cuiul, pe perete. Erau 41 de linii… Câți muncitori erau? Erau șapte ei și cu femeia de serviciu, fiindcă și pe ea au închis-o, opt. 

În seara aceea l-am arestat pe Iosif și pe șeful său, unul Ganciu, care era șeful de la Administrația Cimitirelor pe Capitală. Culmea, și asta tot ofițer de Securitate, colonel. De aceea primea ordine direct de la generalul Macri. Era vreunul să nu fi fost ofițer de Securitate? Dracu știe, vă dați seama câți or mai fi ars ăștia acolo și nu știe nimeni de ei… Am trimis dosarul finalizat la Timișoara. Au primit cu toții condamnări, a fost primul meu dosar al Revoluției. Ciudat însă, o parte din cei implicați, cum au fost colonelul Moraru și generalul Macri, au murit în arest. 

Generalul Voinea încă speră că i se va da voie să finalizeze dosarele grele ale Revoluției și Mineriadei VLAD STĂNESCU Surpriza penal? 

Din Jurnalul incriminator am înțeles că domnul Ion Iliescu ar fi refuzat, prin avocații săi, să răspundă la anumite întrebări. E adevărat? 

A venit cu trei avocați… A refuzat să își asume responsabilități cu privire la dirijarea operațiunilor care au avut ca urmare morți și răniți. 
Nu le-a dirijat el prin televiziune, prin comunicate? A văzut o țară întreagă Acolo trebuia să ajungem, dar reiașea din anchetă că toate ordinele plecau pe linie militară. De la Stănculescu. 
Toate ordinele le-am găsit în registrele în care erau consemnate. Evident, acolo nu apare numele lui Iliescu. Ar fi trebuit să spună unul dintre generali că i-a ordonat Iliescu… Întrebările la care vă referiți sunt în dosarul Mineriadei. În care l-am pus sub urmărire penală. Aceasta nu este o pedeapsă, este un instrument de lucru. Cu toate acestea, Iliescu a refuzat să colaboreze. I-am arătat un document din care rezultă că este vinovat și de care el nu știa. Este vorba despre Jurnalul Acțiunilor de Luptă ținut de generalul Șchiopu, care atunci era la Statul Major al Armatei. El l-a „pictat” pe Iliescu pe zile și pe ore. Să vă dau un exemplu, pe 13 iunie, ora cutare, a sunat domnul Iliescu, solicită să acționeze o sută de militari în zona cutare; ora cutare, domnul președinte Iliescu solicită să acționeze zece TAB-uri în zona cutare; ora cutare, președintele Iliescu solicită să se acționeze cu gaze lacrimogene… deci el s-a comportat ca un dirijor… 

Asta este deja altceva… Generalul Șchiopu chiar notează că i-a recomandat domnului președinte Iliescu să nu implice armata, dar că acesta insistă. A scris chiar că, la un moment dat, a sunat domnul Iliescu să spună că pe clădirea Ministerului de Interne flutura steagul legionar, deci este o mișcare legionară și să acționăm ca atare. Iliescu nu știa de Jurnalul acesta. 

Când l-am audiat, i-am spus că el se afla în biroul din Palatul Victoria când a „văzut” steagul. Ați văzut dumneavoastră steagul acela tocmai pe Ministerul de Interne? Mă așteptam să spună că i-a raportat cineva, că era președinte. Nu a răspuns, nu a vrut să spună nimic. S-a albit la față, i-a venit rău, i-a adus un coleg un pahar cu apă.. Atunci a sărit avocatul Bădoiu să salveze oarecum situația. Cu ajutorul avocaților, Iliescu s-a ascuns în spatele tăcerii .

Omorârea lui Ceau?escu a salvat administrația comunistă 

Domnule general, din tot ce ați aflat dumneavoastră în legătură cu Revoluția din 89, care parte a fost cea mai… să-i zicem, regizată ? 

Au fost mai multe părți, așa cum le spuneți dumneavoastră, regizate de cineva. Se pot împărți în două, în funcție de etapa în care s-au întâmplat. Până la eliminarea lui Ceaușescu și după executarea acestuia. În prima categorie este, cu siguranță, procesul cuplului denumit „dictatorial”. De ce spuneti asta, doar ați participat la proces. Ați făcut parte și dumneavoastră din scenariu? Chestiunea legată de proces a fost foarte bine regizată atunci. Dar eu nu am făcut parte din distribuție…Mai târziu am aflat și eu, după vreo doi ani, că Roman cu Iliescu, cu Stănculescu, Brucan, Măgureanu, Voican…au hotărât că, după ședința să îi execute. Este vorba despre celebra „întâlnire de taină” din toaleta Ministerului Apărării Naționale? Da, se pare că acolo a fost stabilită soarta lui Ceaușescu, și nu la Târgoviște. În a doua categorie aș încadra inventarea „teroriștilor”. Domnule general, o ultimă apreciere în legatură cu procesul soților Ceaușescu? Dacă ar fi avut loc un proces adevărat, acela ar fi fost primul proces al comunismului în România. și așa ceva nu s-a dorit. Nu s-a făcut nici în ziua de azi. Cu alte cuvinte, Ceaușescu a fost salvat de comuniști pentru a salva comunismul și administrația comunistă. „Fum?torii” lui 

• Generalul Voinea nu uită și nu iartă: "A fost o golănie că mi-au luat dosarele Revoluției!" 

Sursa : http://evz.ro/generalul-voinea-lui-iliescu-i-s-a-facut-rau-cand-a-vazut-dovezile-video-1016836.html