Se afișează postările cu eticheta Bucuresti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Bucuresti. Afișați toate postările

sâmbătă, 1 februarie 2014

Ceausescu in fata comisiei

Cum a subminat Nicolae Ceauşescu economia naţională



La ordinul CFSN, Tribunalului Militar excepţional, special constituit pe 25 decembrie 1989 la Târgovişte, a decis condamnarea la moarte a preşedintelui Nicolae Ceauşescu pentru infracțiunea de subminare a economiei naționale. Vă supunem atenţiei un comentariu de Valentin Vasilescu, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni.
Înfrângerile suferite de armata americană în războiul din Vietnam au şifonat puternic prestigiul de mare putere a SUA şi a deschis calea URSS spre noi pieţe din ţări ale lumii a treia. Motiv pentru care SUA au lansat o nouă strategie de politică externă în privinţa ţărilor din Europa de Est, diferită de cea aplicată faţă de URSS. Oferirea de avantaje economice unui stat din această zonă s-a realizat în funcţie de atitudinea acestuia faţă de Moscova şi de adoptarea unor reforme interne politice şi economice. Plecând de la această nouă orientare, Nicolae Ceauşescu, cel care în august 1968 a fost singurul şef de stat din Europa de est care s-a opus înăbuşirii „primăverii de la Praga” de către trupele Tratatului de la Varşovia, a conceput o nouă cale de acţiune, menită să asigure României finanţarea şi tehnologia necesară dezvoltării industriale pe principii moderne.

Vezi și

  1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

  2. Romania traiește , încă ,  din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

  3. Scara de valori a societății romanești 

  4. Europa privită din viitor

  5. Hrana vie

  6. Planurile in derulare sunt o munca in progres,  veche de sute de ani  

  7. Destinatii uimitoare pe glob

  8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

  9. Primarul care nu frură

  10. Duda a pus mâna pe Casa Regală

  11. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !  

  12. Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg

  13. O Nouă Republică

  14.    A fi patriot nu e un merit, e o datorie.! 

  15. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

  16. Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

  17. Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

  18. Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

  19. Fii propriul tău nutriționist

  20. Maya ramane o civilizatie misterioasa

  21. Slăbești daca esti motivat

  22. Serbet de ciocolata

  23. Set medical Covid necesar acasă

  24. Medicament retras - folosit în diabet

  25. Brexit-ul - Spaima Europei

  26. Virusul Misterios

  27. Inamicul numărul unu al acumulatorilor 

  28. Sistemele solare - apă caldă

  29. Economisirea energiei electrice

  30.  Hoțul de cărți

  31. Aparitia starii de insolventa

  32. TRUMP ESTE PRESEDINTE

  33. Microbii din organismul uman

  34. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.  Și fără comentarii. 

  35. „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

  36. Masca ce omoară virusul     O veste de Covid  

  37. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil  

  38. Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea - Asasinii Economici


Trebuie să recunosc că acest plan, conceput de mintea nu prea şcolită a lui Ceauşescu, un om neobişnuit de patriot pentru poporul lipsit de recunoştinţă, din mijlocul căruia s-a ridicat, era genial. Şi poate fi numit Testamentul lui Ceauşescu. Interesant ar fi să urmărim ce s-a întâmplat cu „comoara” respectivă, după asasinarea lui Ceauşescu. BRCE, care după revoluţie şi-a schimbat numele devenind Bancorex, a ajuns în faliment în 1999, după ce prin ea, Ion Iliescu a miluit cu credite nerambursate sau ilegale zeci de mii de membri ai nomenclaturi postdecembriste, provenită din falşi dizidenţi şi chiar suspecţi de terorismul practicat după Lovitura de Palat din 22 decembrie 1989. Sub privirea guvernatorului BNR. Bancorex a fuzionat prin absorbţie în Banca Comerciala Romana (BCR) şi la privatizarea din 2006 a BCR, guvernatorul BNR împreună cu premierul Tăriceanu a obligat poporul român să plătească suma de 3,75 miliarde euro către Erstebank, din Austria, pentru găurile negre avute de Bancorex. Cum din privatizarea BCR românii au încasat de la austrieci numai 2,25 miliarde euro, ei mai au de plătit acestora încă 1,5 miliarde euro. Dacă prin absurd la conducerea României ar fi nimerit din greşeală vreun om cât de cât patriot ca Ceauşescu şi i-ar fi trăsnit prin cap să aplice Testamentul lui Ceauşescu, i-ar fi fost imposibil, căci îi lipsea una din rotiţele mecanismului conceput de el, banca românească.

Foto: TheYoungDylanWaitsInTheCave / flickr.com
Ceauşescu a aflat că ambasadorul sovietic din SUA, Anatoli Dobrânin ar fi spus într-un cerc restrîns, că cel mai bine plasat la prezidenţialele din 5 noiembrie 1968 era vice-președintele democrat în exercițiu Hubert Humphrey, în contextul în care candidaţii Partidului Democrat nu mai pierduseră alegerile din 1932. În ciuda tuturor, Ceauşescu a decis să se implice cu toate resursele de care dispunea, în vederea câştigării fotoliului de la Casa Albă, de către candidatul republican Richard Nixon. Ceuşescu a timis o echipă de experţi în politică externă, în frunte cu Corneliu Mănescu, cel mai capabil diplomat român al tuturor timpurilor, să sprijine staff-ul de campanie a lui Nixon. Mănescu a mediat pe lângă liderul chinez Mao Zedong o discuţie telefonică cu Nixon, obţinând anticipat prima invitaţie a unui preşedinte american de a vizita China comunistă şi promisiunea încălzirii relaţiilor dintre cele două state. Tot Mănescu, care lucrase la ONU, în comitetul celor 18 națiuni însărcinat cu dezarmarea, l-a convins pe Nixon să includă pe lista priorităţilor iniţierea discuţiilor pentru un Tratat de dezarmare nucleară cu URSS. Prin urmare, iniţiativele lui Ceauşescu au avut impact, alegerile prezidenţiale fiind cîştigate de Nixon cu 43.42%, la 42.72% şi pe 20 ianuarie 1969, el a devenit al 37-lea preşedinte al SUA. Dar şi singurul prieten american al României. Vizita lui Richard Nixon în România, din august 1969 a fost prima vizită a unui preşedinte american într-o ţară comunistă.

http://youtu.be/zyJJHS-35QI

A urmat în 1971 primirea României în GATT (Acordul General pentru Tarife și Comerț) şi un an mai târziu în Fondul Monetar Internațional. În anul 1973 Ceauşescu a mizat totul pe relaţia bilaterală româno-americană, făcând presiuni puternice pentru a obţine Clauza Naţiunii celei mai Favorizate (care presupunea facilităţi vamale pentru produsele româneşti importate de SUA). Acordarea ei depindea de raporturile dintre majoritatea democrată şi republicanii din Congresul SUA, precum şi de relaţiile dintre Congres şi preşedinţie. Un alt obiectiv urmărit de Ceauşescu a fost obţinerea unui credit de 500-600 milioane de dolari SUA, pe termen lung, cu o dobândă mică de 2%. Creditul urma să fie folosit de România pentru achiziţionarea unor tehnologii americane necesare industriei româneşti.

Din documente americane de la Departamentul de Stat declasificate în ultimii ani reiese că Henry Kissinger, consilier al preşedintelui Richard Nixon pe probleme de securitate naţională, numit ulterior ministru de Externe al SUA, a scris de mână pe o adresă în care se propunea invitarea la Washington a lui Gierek, liderul comunist polonez: „Să spunem nu Poloniei. Ceauşescu trebuie să vină primul“. Ceauşescu a ajuns în SUA pe 3 decembrie 1973 la baza militară Andrews, fiind transportat cu elicopterul prezidenţial, direct pe peluza din faţa Casei Albe, unde au avut loc ceremoniile de primire. Pe timpul şederii la Washingon, delegaţiei conduse de Ceauşescu i s-a pus la dispoziţie reşedinţa Blair House, unde a fost primit imediat de Hendrich Johannes Witteveen, preşedintele Fondului Monetar Internaţional şi Robert McNamara, preşedintele Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, pe care Ceauşescu i-a presat cu clauza naţiunii celei mai favorizate. Separat de aceştia, Ceauşescu a fost vizitat de trei influenţi senatori americani: Henry Jackson, Abraham Ribicoff şi Eduard Kennedy. Apoi a mers el însuşi la Congresul SUA. După vizita la Congres, unde a şi conferenţiat, s-a semnat o declaraţia comună. Următoarea zi, Ceauşescu a dedicat-o unei noi runde de discuţii cu preşedintele Nixon şi unei întâlniri cu jurnalişti americani. După-amiază, tot la reşedinţa Blair House s-a întâlnit cu ministrul finanţelor, George Schultz şi cu ministrul comerţului, Frederick Dent.

Ceauşescu a părăsit capitala americană în dimineaţa celei de-a doua zi, făcând un adevărat tur de forţă prin patru state americane din nord-estul SUA. Prima oprire a făcut-o la sediul General Electric din Wilmingron, statul Carolina de Nord, unde a şi semnat un contract pentru Electroputere Craiova. De acolo a ajuns la Cleveland-Ohio, la o firmă producătoare de autobasculante şi maşini agricole de mare tonaj, aparţinând concernului White Motors Corporation, obţinînd transfer tehnologic pentru Autocamioane Braşov. Seara, Ceauşescu a poposit la Hartford, statul Connecticut la renumitul centru de cercetări medicale în domeniul spitalicesc, unde a fost configurată arhitectura viitoarei reţele de spitale judeţene din România.

A doua zi, dimineaţa, a vizitat o fabrică de maşini unelte pentru oţel inoxidabil şi înalt aliat, de unde Ceauşescu a preluat reţeta şi a construit Combinatul de Oţeluri Speciale de la Târgovişte, apoi a zburat spre New York şi s-a întâlnit cu oameni de afaceri americani, la sediul firmei Manufacturer Hanover Trust. După-amiază, Ceauşescu l-a primit pe Kurt Waldheim, secretarul general al ONU, pe David Rockefeller, preşedintele băncii Chase Manhattan, precum şi pe reprezentanţi ai cercurilor evreieşti din America. Nicolae Ceaușescu și-a scurtat vizita în SUA atunci cînd şi-a dat seama că nu mai putea obţine nimic pentru România. Puteţi compara şi singuri eficienţa aceastei vizite, având ca reper pe cea recent încheiată de premierul Victor Ponta pe continentul american sau pe cea a preşedintelui Traian Basescu la Washinton, din martie 2005.



Ceauşescu a continuat să promoveze cu perseverenţă interesul naţional şi în 1975 România a primit clauza naţiunii celei mai favorizate, iar un an mai târziu i s-a oferit şi regimul generalizat de preferinţe vamale (valabil în Europa de est numai în cazul României). Din acel moment, România a avut posibilitatea de a accesa credite nelimitate cu dobândă preferenţială de 2%. Nu pentru borduri sau terenuri de fotbal în pantă, ci pentru construirea de mari obiective industriale, aducătoare de profit şi de locuri de muncă. Încet, dar sigur, comerţul SUA cu România a ajuns în 1978 la peste un miliard USD, spre deosebire de cel al SUA cu URSS care era de doar 300 de milioane USD. Pentru comparaţie, în 2012 volumul schimburilor comerciale ale României cu partenerul strategic american a fost de 2,3 miliarde USD. În timp ce exporturile americane în Rusia din acelaşi an au fost de 10,6 miliarde USD iar importurile americane din Rusia, de 30 de miliarde USD.

Rezumat al Epocii de Aur Nicolae Ceausescu   

Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.   http://romanian.ruvr.ru/2013_11_27/Cum-a-subminat-Nicolae-CeauSescu-economia-nationala-3348/


Unde au dispărut sacii cu valuta din sediul CC al PCR?
22 decembrie 1989: la cåteva ore după fuga Ceauşeştilor, în sediul CC al PCR s-au petrecut nişte întîmplări despre care nu s-a mai vorbit niciodată. Iar una dintre acestea este legată de bani, foarte mulţi bani. De fapt valută forte, dolari americani care au dispărut fără urmă şi n-au mai apărut niciodată. Martor la acea întîmplare, Ion Gîtlan nu a aflat nici pînă acum ce era cu acei bani. De fapt, nici Poliţia dar nici Justiţia nu s-a interest vreodată de ei. Acum 20 de ani, Gîtlan a dat tot ce putea da pentru Revoluţie. Fiul său, Mihai, este primul bucureştean care a murit în Decembrie ‘89. O dramă cumplită despre care a aflat însă mult mai tîrziu. Asta pentru că el însuşi era Comitetul Central. Îşi aminteşte şi acum, de parcă a fost ieri: “Am intrat în CC odată cu ceilalţi, puţin înainte de fuga Ceauşeştilor. Jos, la parter, era haos, nimeni nu mai asigura paza. Am găsit un pistol mitralieră cu pat rabatabil cu un încărcător plin. Normal că l-am luat. Pe acolo era şi Dan Iosif cu oamenii de ai lui, care-l tot strigau, “Ioşca”. Mă rog, la fel ca noi toţi, făceau şi ei ce credeau că e bine. Revoluţionarii… lume amestecată.Revoluţiile nu se fac cu băieţi spilcuiţi, de salon. O parte dintre cei veniţi acolo erau, hai să nu zic interlopi, dar pe aproape. Era clar că mulţi se cunoşteau între ei şi li se mai lipea de månă cîte ceva”. Gîtlan îşi aminteşte că sacii cu valută au apărut pe la 15,30-16. “Atunci, Dan Oprescu, care acum e plecat în Europa, unul dintre revoluţionari, m-a anunţat că într-un birou s-au găsit nouă saci plini cu bani. M-am dus cu el şi întradevăr erau nişte saci mari din pånză groasă. Am verificat cîţiva dintre ei şi chiar că erau plini cu teancuri de dolari, sigilaţi cu banderole de hîrtie, exact ca la bancă. Sincer să fiu, nu m-am atins de ei: toată viaţa trăisem cu teama că valuta te trimite direct la puşcărie.Tot ce m-a dus mintea să fac a fost să mă duc în Cabinetul 1 şi să anunţ Armata. Ceva mai tårziu, Oprescu mi-a spus că a venit un TV militar care a încărcat şase saci şi a plecat cu ei. Unde? Nimeni nu ştie: nu s-a făcut un proces verbal de predare-primire, nimic. Ceilalţi trei saci au rămas pe loc; se spunea că or să ajungă la Bancă. De fapt, nu ştiu unde au ajuns. Împreună cu ceilalţi am estimat că în cei nouă saci trebuie să se fost cam patru milioane de dolari sau poate mai mulţi. Ceva mai tårziu am aflat că acolo existase întradevăr un stoc de valută al Partidului. Ce s-a ales de ei? Habar nu am, nu am mai auzit niciodata de acei bani”. Mult mai tårziu, prin 1990, presa a spus că Dan Iosif ar fi scos din CC un geamantan plin cu valută.”Nu ştiu, nu vreau să vorbesc cu păcat. Un geamantan plin cu bani, dar lei de astă dată, s-a găsit în biroul lui Silviu Curticeanu. Erau cam un million, puşi în plicuri, primele de Anul Nou pentru cei din CC. Nu am fost de faţă cînd au dispărut şi ăia, aşa că nu vreau sa acuz pe nimeni. E drept că Dan Iosif a stat tot timpul cu ochii pe sacii ăia, dar nu pot spune că el i-ar fi luat. Cert este că de banii ăia nu s-a mai auzit niciodată. La fel cum nu s-a mai auzit nici de lucrurile găsite pe biroul lul Ceauşescu. Şi acelea au fost strînse la un loc, acte, obiecte, tot ce mai era acolo şi au fost băgate într-un sac care a fost sigilat. Şi acela a fost trimis tot la Armată, dar nici despre el nu s-a mai auzit absolut nimic.”A arestat oamenii cu nume sonoreÎn orele care au urmat, Gîtlan i-a identificat şi reţinut pe Constantin Dăscălescu, Iulian Vlad şi pe Ilie Verdeţ. “Dăscălescu era în biroul lui şi n-a protestat. M-a spus doar “Tovarăşe, nu ştiu cine eşti, dar înţeleg că ai noştri au pierdut. Noi am făcut şi bune şi rele. Te văd un om de treabă şi te rog un singur lucru. Să ne judece Justiţia, şi pentru cele bune şi pentru cele rele. Nu vreau să mă judece cei de afară.” Avea la mînă un ceas scump, pe care l-a scos şi mi l-a oferit în schimbul protecţiei. I-am zis să şi-l păstreze şi l-am dus într-un birou unde i s-au luat declaraţii. Pånă la urmă au plecat de acolo cu toţii. Iulian Vlad a ajuns la MApN, unde a coordonat operaţiunile militare împreună cu gen.l Guşe. Iar Verdeţ s-a apucat de croit guverne. Dar fără prea mult succes: Iliescu era deja în cărţi, pentru preluarea puterii”, ne-a mai povestit Ion Gîtlan. Scris de Ramona Feraru

sâmbătă, 23 martie 2013

Iulius Filip - Detinut in inchisorile comuniste


A facut un serial despre inchisorile comuniste , unde a povestit cu lux de amanunte felul cum a foste tratat . Si nimeni nu dat socoteala . Se stiau toti nemernicii care sau purtat cu bestiaslitate cu semenii lor si niciun guvern nu a navut curajul sa fac o reparatie morala . Aceste bestii , trebuiau incarcerate , doar atat , sa vada si ei ce inseamna sa fii pedepsit .
Ascultandu-l pe Iulius Filip , ti de face groaza , te infiori la ce cruzimi a fot sipus de catre slugile de talia celor care i-au asasinat chi9ar pe cei care spuneau ca il apara , in numele caruia faceau toate aceste faradelegi , in numele lui Ceausescu .
A fost legat in lanturi , la belciug cum povesteste el , belciug ce era fixat pe podea , incat trebuia sa stea ghemuit . A stat 10 zile in acesta pozitie legat cu lanturi de maini si de picioare , pozitie din care abia putea sa manance laturile aduse de gardieni . 

Vezi și

  1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

  2. Romania traiește , încă ,  din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

  3. Scara de valori a societății romanești 

  4. Europa privită din viitor

  5. Hrana vie

  6. Planurile in derulare sunt o munca in progres,  veche de sute de ani  

  7. Destinatii uimitoare pe glob

  8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

  9. Primarul care nu frură

  10. Duda a pus mâna pe Casa Regală

  11. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !  

  12. Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg

  13. O Nouă Republică

  14.    A fi patriot nu e un merit, e o datorie.! 

  15. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

  16. Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

  17. Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

  18. Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

  19. Fii propriul tău nutriționist

  20. Maya ramane o civilizatie misterioasa

  21. Slăbești daca esti motivat

  22. Serbet de ciocolata

  23. Set medical Covid necesar acasă

  24. Medicament retras - folosit în diabet

  25. Brexit-ul - Spaima Europei

  26. Virusul Misterios

  27. Inamicul numărul unu al acumulatorilor 

  28. Sistemele solare - apă caldă

  29. Economisirea energiei electrice

  30.  Hoțul de cărți

  31. Aparitia starii de insolventa

  32. TRUMP ESTE PRESEDINTE

  33. Microbii din organismul uman

  34. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.  Și fără comentarii. 

  35. „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

  36. Masca ce omoară virusul     O veste de Covid  

  37. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil  

  38. Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea - Asasinii Economici


Afaceri online

PC Computer

Locuinta - O investitie necesara

De la prietenii niștri RELIGIE

LITERATURA și CREDINTA

Economico - Sociale

Politici Fiscale , Sociale

Situatia ECONOMICO-SOCIALA

Stiinta si tehnica


Iulius Filip a stat in lanturi 540 de zile


Un clujean care a stat cinci ani si jumatate in inchisorile comuniste, in conditii greu de imaginat, a aflat identitatea persoanelor care l-au "turnat" la securitate, dupa ce miercuri "Academia Catavencu" a publicat "Lista lui Secu", informeaza "Ziarul Clujeanului".
Clujeanul Iulius Filip a fost fortat, timp de 540 de zile, sa poarte lanturi la maini si la picioare, sa manance iarba fiarta si sa stea in picioare 17 ore pe zi, fiind condamnat pentru "propaganda impotriva oranduirii socialiste".
Numele tortionarilor sai, pe care ii cunoaste foarte bine, au fost date publicitatii miercuri, in "Lista lui Secu", publicata de revista "Academia Catavencu". Documentele CNSAS publicate certifica faptul ca Iulius Filip a fost turnat la Securitate de colegi, vecini si oameni pe care ii credea prieteni.
Clujeanul Iulius Filip (56 de ani) a fost arestat in iunie 1981. Fost maistru militar la o unitate din Floresti, Filip a intrat in vizorul Securitatii dupa ce a trimis scrisori critice conducerii Partidului comunist, precum si sindicatului polonez "Solidaritatea", prin care voia sa devina membru al celei mai puternice miscari anticomuniste din anii '70 - '80. Actiunile sale au deranjat autoritatile comuniste si pe sefii Securitatii clujene. Barbatul a fost dat afara din armata, dar s-a angajat la Atelierele IMMR "16 Februarie" ca lacatus mecanic, unde a fost dat in supraveghere maiorului Teodor Bodea, cel care monitoriza tot ceea ce se intampla in randul muncitorilor ceferisti clujeni.
"Bodea a fost tartorul meu. In 1981 era maior si avea informatori peste tot, pe care ii platea cu 400 de lei pe luna. Facea rapoarte peste rapoarte despre mine", afirma Iulius Filip. In urma rapoartelor facute de Bodea, in iunie 1981 Filip a fost arestat. Tribunalul Militar Cluj
l-a condamnat, in februarie 1982, la opt ani de inchisoare pentru propaganda impotriva oranduirii socialiste. "M-au trimis la Rahova si m-au bagat intr-o celula cu criminali condamnati la moarte", isi aminteste detinutul politic. La Rahova, Filip a protestat prin greva foamei. "M-au declarat «bolnav psihic» si m-au transferat la Aiud. Aici m-au bagat singur intr-o celula de trei metri pe 1,5 metri. Fara pat si asternuturi. Patul era coborat doar noaptea. 540 de zile am stat cu lanturi la maini si picioare", a povestit Iulius Filip. Intre 05,00 si 22,00, detinutul era obligat sa stea in picioare, in caz contrar, fiind batut la sange. Sectia in care a stat inchis la Aiud era denumita "Exterminare". "Am ajuns la 39 de kilograme. Eram o stafie", afirma Filip. O interventie la un congres de la Madrid, in care oficialii romani au fost intrebati de situatia detinutilor politici din Romania, l-a determinat pe Nicolae Ceausescu sa le reduca acestora pedeapsa cu o treime. Astfel ca in 1987, dupa cinci ani si jumatate de temnita, Iulius Filip a fost eliberat, insa Securitatea a continuat sa-si faca treaba: "Mi-au pus «coada». Era un locotenent tanar, Dan Mucichescu. Nici macar nu se mai ferea de mine. Ma lua de acasa si ma insotea pana la serviciu. Iar de aici, acasa. Era umbra mea".
"Umbrele" i-au pus si microfoane in apartamentul din Manastur: in prize si la bec - dupa cum reiese din dosarul sau de Securitate. "Baietii" nu l-au scapat nici o clipa din ochi pe Filip, mai ales ca incepuse sa o viziteze pe Doina Cornea. L-au fortat sa plece din Cluj. Dupa ce a fost eliberat, nici o "intreprindere socialista" din judet n-a mai vrut sa-l mai angajeze. "Mi s-a spus ca am de ales intre trei orase: Zlatna, Uricani si Cernavoda. Am ales Zlatna", a afirmat Filip.
La Zlatna a stat mai putin de un an, dupa care a fost fortat sa plece. A mers la Orastie, unde
n-a stat decat o saptamana, pentru ca "trecutul" sau a produs panica in randul directorilor de intreprinderi. Astfel, a plecat la Uricani, iar in gara Petrosani a fost arestat. "M-au dus in biroul Securitatii si mi-au spus clar: «N-avem nevoie de tine aici! Avem destule probleme cu minerii nostri, nu ne mai trebuiesti si tu!»", afirma Iulius Filip, care s-a intors cu familia la Cluj. La inceputul lui octombrie 1988, au primit o vizita. "Brusc, securistii si-au amintit ca avem o cerere de emigrare in Statele Unite, pe care o depusese sotia mea in 1985, cand eram inchis. Mi-au spus ca sunt de acord sa plec cu familia in State".
Filip s-a intors in Romania dupa noua ani, iar in 2001 si-a scos dosarul de Securitate de la CNSAS. "Din dosar am aflat numele meu de cod: «Fodor». M-am cutremurat ce am citit. Vecini si colegi de serviciu, oameni pe care ii consideram prieteni, care ne vizitau de sarbatori, m-au turnat!", sustine Filip. Din blocul unde locuia, doar o familie din zece nu a dat note informative la Securitate: "Dureros, insa cel care m-a turnat cel mai vartos a fost unul Andreica, vecinul meu de palier si coleg de serviciu. Nu m-am simtit deloc bine dupa ce am citit intreg dosarul de Securitate. Chiar deloc...", adauga Iulius Filip.
Reporterii cotidianului citat l-au intrebat pe Filip despre "calaii" sai, acesta amintindu-si de colonelul Ioan Ardelean, care in 1988 era seful Serviciului II la Inspectoratul Judetean de Securitate Cluj.

http://www.curierulnational.ro/Eveniment/2003-12-12/Iulius+Filip+a+stat+in+lanturi+540+de+zile

,, În epoci de minciună generalizată şi impusă prin forţă, se pare că Dumnezeu alege să reziste în lucrurile mărunte şi fragile ale lumii. Asta s-a întîmplat şi unui maistru militar de la o unitate de pe lîngă Cluj, pe numele lui, Iulius Filip. Un om mic la înălţime, absolvent de şcoală profesională, care alege să spună adevărul, aşa după părerea şi priceperea lui, să se comporte ca un om normal într-o lume cu totul schimbată de minciună şi de frică, cum era Romania comunistă a anilor ‘70-‘80. Poate că era vorba de naivitate, poate de vocaţie, poate de ambele la un loc. Şi, un întreg sistem de represiune se porneşte împotriva unui biet om care are cîteva păreri. Această reacţie de apărare a minciunii oferă un spectacol pe cît de monstruos, pe atît de penibil: o întreagă armată de hîrţogari şi torţionari se mobilizează, ca să îngroape în dosare şi bătăi glasul care spune cel mai mic adevăr (dacă o exista aşa ceva). Nedîndu-şi seama că luptînd împotriva lui ( Filip încercase de fapt un fel de activitate social-politică şi sindicală liberă, scrisese o poezie critică adresată lui Ceauşescu, o scrisoare de solidaritate şi încă o poezie – omagială de data asta - către “Solidaritatea” poloneză.), presupusul mic adevăr al lui Filip devine marele adevăr – simplul adevăr că albul e alb şi negru e negru, adevărul Duhului Sfînt – adică acela pe care e întemeiată viaţa. În condiţii de teroare, simpla pronunţare îndîrjită a faptului că 1+1 e egal cu 2 (după Filip, că în Romania acelor vremuri existau probleme mari) este primul pas la care Dumnezeu se sesizează şi-l face El pe al doilea în noi, pe acela care aduce pacea şi umple sufletul. Poetic, 1+1 fac doi, adică Hristos şi omul nedreptăţit, fratele lui Iov. Aceasta e în fapt imaginea păcii biruitoare, acum răzbind printre chinuri, hîrţoage şi ură.
Aşa s-a odihnit Hristos şi pe la noi, şi pentru asta trebuie să-I dam slavă Lui şi respect micului nostru maistru militar (maestru de luptă de atunci încolo) şi altora cîţiva ca el. Fiindcă, fără ei, Romania n-ar fi fost şi n-ar fi decît un imens teren viran, cu ieşire la mare, evident."

http://corinanegreanu.blogspot.ro/2009/11/pro-memoria.html


1. Biografia lui Iulius Flip, aşa cum mi-a povestit-o în 08.09.05, cînd i-am arătat articolul  “Un teren viran…”

-       din 1977 e luat în vizor cu ocazia grevei minerilor de pe Valea Jiului. La întrebarea “de ce parte a baricadei ar fi trebuit să fie armata”, încearcă să îşi convingă  colegii cum că evident că ar trebui să fie de partea minerilor. Ca urmare, este mutat la gospodăria unităţii, unde muncile erau atît de multe, încît trebuia să stea la program pînă în jur de ora  şapte seara.
-       în ianuarie 1981, dupa  ce poezia sa “Vis şi speranţă”  ajunge la Ceauşescu.
-       în 3-5 martie 1981 e arestat şi anchetat.
-       în 15 martie 1981, ministrul de atunci la Apărării, Constantin Olteanu, îl trece în rezervă prin Ordinul 51/ 1981 “pentru fapte incompatibile cu statutul de cadru militar”
-       respins de la orice loc de muncă, se angajează pînă la urmă (pentru 3 luni) ca om de serviciu la un bloc de pe strada Rucăr din Cluj
-        mai apoi e angajat  la uzina “16 februarie” din Cluj ca simplu muncitor, fără să i se recunoască nici o calificare. De aici pleacă mesajul care a fost citit la congresul “Solidarităţii” în 28-29 septembrie (fuseseră trimise 3 copii,  pe trei căi, dar ajunge acolo doar cea trimisă printr-un  aşa-zis “bişniţar” polonez întîlnit la Cluj).
-       între 30 septembrie şi 14 decembrie în acelaşi an e într-un fel de arest la domiciliu, apartamentul, scara sunt păzite de securişti, aceştia îl escortează pînă la şi de la serviciu.
-       între 14 decembrie 1981 şi aprilie1987 e arestat din cauza scrisorii de felicitare către “Solidaritatea”. Stă închis in următoarele locuri: subsolul Securităţii (14- 19 decembrie 1981), Bucureşti, strada Rahovei 37-39 (19 decembrie 1981- 8 februarie 1982), celulele condamnaţilor la moarte de la Rahova, închisoarea-spital de nebuni cronici de la Jilava (20.07.82 – 15.10.82) si apoi închisoarea de la Aiud pînă în 1987. Pe strada Rahovei 37-39 e anchetat (“a fost un război, eu o ziceam pe a mea, ei pe a lor, aproape că era să ne batem”, citat aproximativ.) Nu prea aveau pentru ce să îl condamne, scrisese doar un mesaj de felicitare unui sindicat legal dintr-un stat socialist în august 1981. (Amintim că “Solidaritatea” e interzisă abia în 13 decembrie 1981). E condamnat, oricît de aberant ar suna, pe baza unui articol de revistă (o relatare din “Le monde”). Capul de acuzare  găsit (după trecerea în ilegalitatea a “Solidarităţii”) e acela de “pactizare cu forţele contrarevoluţionare din Polonia” şi “propagandă împotriva orînduirii socialiste” iar pedeapsa e stabilită la opt ani de detenţie plus patru de “interdicţie” ( privare de drepturi civile?) 
-        în 1986 are loc Conferinţa de la Madrid, unde,  trimisul Romaniei e întrebat despre soarta deţinuţilor politici, acesta neagă existenţa lor, în concluzie i se înmînează în plenul adunării lista cu numele acestora. Ca reactie, Ceauşescu dă o amnistie pentru toţi detinuţii din Romania, conform căreia pedeapsa se reducea cu o treime. Iulius Filip va  sta închis 5 ani şi 4 luni (“64 de luni”), adică pînă în 1987.
-       Abia în 1984 reuşeşte să îşi vadă copiii prima oară după arestare.
-       în 1987, la eliberare, Securitatea îl pune să semneze un angajament, refuză şi primeşte în schimb 1 an de muncă la Zlatna, la prelucrarea cuprului, în condiţii groaznice pentru sănătate (“îmi cădea părul”, spune, abia se putea respira…)
-       în mai 1988, împreună cu un grup de deţinuţi politici, trimite un mesaj la Conferinţa de la Viena (O scrisoare în cîteva puncte prin care se cerea înlăturarea de la conducere a familiei Ceauşescu şi democratizarea Romaniei). Urmează 5 zile de anchetă la sediul miliţiei din Cluj, bătut pînă la leşin, călcat în picioare, îi este rupt un deget… de către oamenii Securităţii locale conduse de generalul Şerbănoiu.
-       Lui Iulius Filip şi altor opozanţi ai regimului li se impune să parăsească ţara în 10 zile (îsi depuseseră de mai multă vreme actele de emigrare la Ambasada Americană din Bucureşti, mai mult formal, ca să nu poată fi ucişi şi făcuţi dispăruţi).
-       între 1988 şi 1997 locuieşte în Statele Unite, lîngă Seattle,  statul Washington.
-       Din 1997 se întoarce în Romania pentru a-şi îngriji mama bolnavă şi a căuta mai departe dreptatea.
(notată de Ioan Buteanu)

2.  Mesaj de felicitare către “Solidaritatea”


Dorim succes deplin primului Congres al unui sindicat liber din tarile socialiste.

Muncitorul roman
Iulius Filip

Cluj-N.
Aug.1981

(Asa cum a fost reprodus de autor la 8-9 septembrie 2005)


3. Principalele reforme cerute prin Mesajul către Conferinţa Generală de la Viena, 1988:

1. Înlaturarea de la conducerea Romaniei a familiei Ceauşescu
2. Alegeri libere
3. Înlăturarea cenzurii
4. Schimbarea codului muncii de tip Stalinist
5. Dreptul organizării de sindicate libere
6. Privatizarea economică
7. Dreptul de a circula liber în lume
8. Accesul persoanelor din opoziţie la mass-media (radio, presă, TV)
9. Difuzarea programelor TV din Europa
10. Dreptul naţonalităţilor conlocuitoare de a studia în limba maternă
11. Accesul la presa internaţională
12. Folosirea limbii proprii în şcoli şi instituţiile statului
13. Eliberarea deţinuţilor politici din închisorile comuniste

(aşa cum apar citate în cartea lui Iulius Filip)

 http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/mart65_89/ifilip/ifilip.htm

Totul pentru Ţară

Trimiţând tuturor o ultimă salutare plină de dragoste, rog ca şi generaţiile viitoare să-şi amintească, din când în când, de acela care ...