AMINTIRI DIN EPOCA DE AUR
Sistemul de învăţământ în regimul comunist era cu totul diferit faţă de ceea ce există în prezent. „Şoimii Patriei”, „Pionierii” şi „UTC-iştii” erau categoriile în care era cuprins obligatoriu fiecare elev. Tinerii erau indoctrinaţi în spiritul Partidului Comunist Român.
Vezi și
Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă
Europa privită din viitor
Hrana vie
Planurile in derulare sunt o munca in progres, veche de sute de ani
Duda a pus mâna pe Casa Regală
Nu poti multiplica bogatia divizand-o !
Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg
În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.
Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL
Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul
Fii propriul tău nutriționist
Maya ramane o civilizatie misterioasa
Slăbești daca esti motivat
Serbet de ciocolata
Medicament retras - folosit în diabet
Brexit-ul - Spaima Europei
Virusul Misterios
Sistemele solare - apă caldă
Aparitia starii de insolventa
TRUMP ESTE PRESEDINTE
Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.
Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea - Asasinii Economici
Elevi în uniforme, săli de clasă cu poza tovarăşului deasupra catedrei, manuale unice, abecedare cu texte patriotice, sesiuni de muncă pe câmp, îndatoriri şi obligaţii pentru copii, încă de la intrarea în grădiniţă. Aşa arăta sisemul de învăţământ românesc în vremea regimului comunist. Pe vremea lui Ceauşescu anul şcolar era împărţit în trei trimestre. Învăţământul era structurat în ciclu primar (clasele I-IV), gimanziu (clasele V-VIII), treapta I de liceu (IX-X) şi treapta a doua de liceu (clasele (XI-XII). După clasa a VIII-a elevii susţineau examen de admitere la liceu. Pentru a intra în clasa a XI-a de liceu, elevii susţineau un nou examen: treapta I. Cine nu trecea ”treapta”, nu putea continua cursurile la zi la liceu şi urma o şcoală profesională. Anii de studiu în liceu se încheiau cu examenul de Bacalaureat. După Bacalaureat urma facultatea, unde puţini dintre elevi aveau acces, dat fiind numărul redus de locuri. La finalul studiilor, tinerii primeau o repartiţie pentru un loc de muncă, de cele mai multe ori departe de casă.
Citeste mai mult: adev.ro/pbdka2
Citeste mai mult: adev.ro/pbdka2
De ce regret cravata de pionier
La o privire mai atentă, fără prejudecăţi, calitatea de pionier nu a fost aşa de rea...
Ne scrie domnul Aristide Bogdan, din Bucureşti: „Nici nu am intrat bine în clasa a treia şi m-au făcut pionier! Nu mai ştiu dacă era în funcţie de vârstă sau de altceva, dar m-am trezit pe prima listă alcătuită de tovarăşa. Cine crede că a fost simplu, se înşeală. Mai întâi, trebuiau făcuţi – am aflat mai târziu asta – doar 12 pionieri. Şi a început mâncătoria, ca şi cum ar fi depins întreaga viaţă de atârnarea bucăţii din material roşu cu tricolor, la gât. Apoi s-a pus problema unde să fim făcuţi pionieri.
32 Bloguri Link
Afaceri online
PC Computer
Locuinta - O investitie necesara
De la prietenii niștri RELIGIE
LITERATURA și CREDINTA
Economico - Sociale
Politici Fiscale , Sociale
Situatia ECONOMICO-SOCIALA
Stiinta si tehnica
Pe prichiciul din celulă
La şedinţa cu părinţii s-au vehiculat mai multe locaţii, la Mausoleu, la statuia soldatului sovietic din Piaţa Victoriei, la Muzeul de Istorie al Partidului şi încă vreo patru-cinci locuri de „preţuire” pentru regimul comunist. Până la urmă s-a votat Doftana, „ca să mai iasă şi copiii la aer curat. Zis şi făcut. În dimineaţa zilei respective m-am trezit cu noaptea-n cap astfel că, la 8 dimineaţa, eram ferchezuit, cu mama de mână, în faţa şcolii, aşteptând autobuzul. Drumul până la Telega s-a desfăşurat în „pioşenie”, ascultând-o pe tovarăşa cum Nicolae Ceauşescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Emil Bodnăraş au fost şi ei închişi aici, pentru convingerile lor politice. Noroc că a fost drumul scurt, deşi nu cred că s-ar fi ajuns la partea făcută publică după Revoluţie, cu privire la cât de zburdalnici ar fi fost Dej şi Ceauşescu pe prichiciul din celulă. Odată ajunşi acolo am ascultat încă odată poveştile din ilegalitate şi istoricul puşcăriei construite după model olandez în 1895.
„O căruţă de bani”
Din ceremonialul în sine, domnul Aristide îşi mai aduce aminte ritualul de fixare a cravatei cu ajutorul unui inel din plastic transparent şi „gustarea festivă” ce a urmat apoi, cu suc şi prăjituri aduse de acasă. „Ţin minte că, scrie în continuare domnul Bogdan, că am fost apoi beneficiarul tuturor programelor concepute pentru pionieri. Tabere, cercuri de artă şi tehnice, instruire şi sport în Palatul Pionierilor deschis în Palatul Cotroceni. Acum, copiii mei cer o căruţă de bani pentru tabere, bani pentru meditaţii, bani pentru sport la săli şi piscine private, bani pentru meditaţii în metoda recomandărilor de tip «suveică» a profesorilor de la şcoală. Iată de ce, nu credeam că e posibil, dar am ajuns să o fac: îmi pare rău după cravata de pionier şi de tot ce a reprezentat ea pentru educaţia şi formarea mea ca om. Cine mă contrazice şi este un părinte conştient, să-şi mai arunce o dată ochii pe cheltuielile pentru educaţia copiilor…
„Evenimentul zilei” publică, zilnic, cele mai interesante amintiri din „Epoca de aur”. Dorim să antrenăm şi cititorii noştri în această reconstituire a respectivei perioade, de aceea vă aşteptăm pe toţi cei care aveţi peste 40 de ani să ne scrieţi pe adresa redacţiei (bd. Dimitrie Pompeiu nr. 6, sector 2, Bucureşti) sau pe mail offi ceredactie@evz.ro.
AMINTIRI DIN EPOCA DE AUR. De ce regret
Citeste mai mult: adev.ro/pbdka2
