A facut un serial despre inchisorile comuniste , unde a povestit cu lux de amanunte felul cum a foste tratat . Si nimeni nu dat socoteala . Se stiau toti nemernicii care sau purtat cu bestiaslitate cu semenii lor si niciun guvern nu a navut curajul sa fac o reparatie morala . Aceste bestii , trebuiau incarcerate , doar atat , sa vada si ei ce inseamna sa fii pedepsit .
Ascultandu-l pe Iulius Filip , ti de face groaza , te infiori la ce cruzimi a fot sipus de catre slugile de talia celor care i-au asasinat chi9ar pe cei care spuneau ca il apara , in numele caruia faceau toate aceste faradelegi , in numele lui Ceausescu .
A fost legat in lanturi , la belciug cum povesteste el , belciug ce era fixat pe podea , incat trebuia sa stea ghemuit . A stat 10 zile in acesta pozitie legat cu lanturi de maini si de picioare , pozitie din care abia putea sa manance laturile aduse de gardieni .
Vezi și
Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă
Europa privită din viitor
Hrana vie
Planurile in derulare sunt o munca in progres, veche de sute de ani
Duda a pus mâna pe Casa Regală
Nu poti multiplica bogatia divizand-o !
Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg
În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.
Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL
Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul
Fii propriul tău nutriționist
Maya ramane o civilizatie misterioasa
Slăbești daca esti motivat
Serbet de ciocolata
Medicament retras - folosit în diabet
Brexit-ul - Spaima Europei
Virusul Misterios
Sistemele solare - apă caldă
Aparitia starii de insolventa
TRUMP ESTE PRESEDINTE
Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.
Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea - Asasinii Economici
Afaceri online
PC Computer
Locuinta - O investitie necesara
De la prietenii niștri RELIGIE
LITERATURA și CREDINTA
Economico - Sociale
Politici Fiscale , Sociale
Situatia ECONOMICO-SOCIALA
Stiinta si tehnica
Iulius Filip a stat in lanturi 540 de zile
Un clujean care a stat cinci ani si jumatate in inchisorile comuniste, in conditii greu de imaginat, a aflat identitatea persoanelor care l-au "turnat" la securitate, dupa ce miercuri "Academia Catavencu" a publicat "Lista lui Secu", informeaza "Ziarul Clujeanului".
Clujeanul Iulius Filip a fost fortat, timp de 540 de zile, sa poarte lanturi la maini si la picioare, sa manance iarba fiarta si sa stea in picioare 17 ore pe zi, fiind condamnat pentru "propaganda impotriva oranduirii socialiste".
Numele tortionarilor sai, pe care ii cunoaste foarte bine, au fost date publicitatii miercuri, in "Lista lui Secu", publicata de revista "Academia Catavencu". Documentele CNSAS publicate certifica faptul ca Iulius Filip a fost turnat la Securitate de colegi, vecini si oameni pe care ii credea prieteni.
Clujeanul Iulius Filip (56 de ani) a fost arestat in iunie 1981. Fost maistru militar la o unitate din Floresti, Filip a intrat in vizorul Securitatii dupa ce a trimis scrisori critice conducerii Partidului comunist, precum si sindicatului polonez "Solidaritatea", prin care voia sa devina membru al celei mai puternice miscari anticomuniste din anii '70 - '80. Actiunile sale au deranjat autoritatile comuniste si pe sefii Securitatii clujene. Barbatul a fost dat afara din armata, dar s-a angajat la Atelierele IMMR "16 Februarie" ca lacatus mecanic, unde a fost dat in supraveghere maiorului Teodor Bodea, cel care monitoriza tot ceea ce se intampla in randul muncitorilor ceferisti clujeni.
"Bodea a fost tartorul meu. In 1981 era maior si avea informatori peste tot, pe care ii platea cu 400 de lei pe luna. Facea rapoarte peste rapoarte despre mine", afirma Iulius Filip. In urma rapoartelor facute de Bodea, in iunie 1981 Filip a fost arestat. Tribunalul Militar Cluj
l-a condamnat, in februarie 1982, la opt ani de inchisoare pentru propaganda impotriva oranduirii socialiste. "M-au trimis la Rahova si m-au bagat intr-o celula cu criminali condamnati la moarte", isi aminteste detinutul politic. La Rahova, Filip a protestat prin greva foamei. "M-au declarat «bolnav psihic» si m-au transferat la Aiud. Aici m-au bagat singur intr-o celula de trei metri pe 1,5 metri. Fara pat si asternuturi. Patul era coborat doar noaptea. 540 de zile am stat cu lanturi la maini si picioare", a povestit Iulius Filip. Intre 05,00 si 22,00, detinutul era obligat sa stea in picioare, in caz contrar, fiind batut la sange. Sectia in care a stat inchis la Aiud era denumita "Exterminare". "Am ajuns la 39 de kilograme. Eram o stafie", afirma Filip. O interventie la un congres de la Madrid, in care oficialii romani au fost intrebati de situatia detinutilor politici din Romania, l-a determinat pe Nicolae Ceausescu sa le reduca acestora pedeapsa cu o treime. Astfel ca in 1987, dupa cinci ani si jumatate de temnita, Iulius Filip a fost eliberat, insa Securitatea a continuat sa-si faca treaba: "Mi-au pus «coada». Era un locotenent tanar, Dan Mucichescu. Nici macar nu se mai ferea de mine. Ma lua de acasa si ma insotea pana la serviciu. Iar de aici, acasa. Era umbra mea".
"Umbrele" i-au pus si microfoane in apartamentul din Manastur: in prize si la bec - dupa cum reiese din dosarul sau de Securitate. "Baietii" nu l-au scapat nici o clipa din ochi pe Filip, mai ales ca incepuse sa o viziteze pe Doina Cornea. L-au fortat sa plece din Cluj. Dupa ce a fost eliberat, nici o "intreprindere socialista" din judet n-a mai vrut sa-l mai angajeze. "Mi s-a spus ca am de ales intre trei orase: Zlatna, Uricani si Cernavoda. Am ales Zlatna", a afirmat Filip.
La Zlatna a stat mai putin de un an, dupa care a fost fortat sa plece. A mers la Orastie, unde
n-a stat decat o saptamana, pentru ca "trecutul" sau a produs panica in randul directorilor de intreprinderi. Astfel, a plecat la Uricani, iar in gara Petrosani a fost arestat. "M-au dus in biroul Securitatii si mi-au spus clar: «N-avem nevoie de tine aici! Avem destule probleme cu minerii nostri, nu ne mai trebuiesti si tu!»", afirma Iulius Filip, care s-a intors cu familia la Cluj. La inceputul lui octombrie 1988, au primit o vizita. "Brusc, securistii si-au amintit ca avem o cerere de emigrare in Statele Unite, pe care o depusese sotia mea in 1985, cand eram inchis. Mi-au spus ca sunt de acord sa plec cu familia in State".
Filip s-a intors in Romania dupa noua ani, iar in 2001 si-a scos dosarul de Securitate de la CNSAS. "Din dosar am aflat numele meu de cod: «Fodor». M-am cutremurat ce am citit. Vecini si colegi de serviciu, oameni pe care ii consideram prieteni, care ne vizitau de sarbatori, m-au turnat!", sustine Filip. Din blocul unde locuia, doar o familie din zece nu a dat note informative la Securitate: "Dureros, insa cel care m-a turnat cel mai vartos a fost unul Andreica, vecinul meu de palier si coleg de serviciu. Nu m-am simtit deloc bine dupa ce am citit intreg dosarul de Securitate. Chiar deloc...", adauga Iulius Filip.
Reporterii cotidianului citat l-au intrebat pe Filip despre "calaii" sai, acesta amintindu-si de colonelul Ioan Ardelean, care in 1988 era seful Serviciului II la Inspectoratul Judetean de Securitate Cluj.
Numele tortionarilor sai, pe care ii cunoaste foarte bine, au fost date publicitatii miercuri, in "Lista lui Secu", publicata de revista "Academia Catavencu". Documentele CNSAS publicate certifica faptul ca Iulius Filip a fost turnat la Securitate de colegi, vecini si oameni pe care ii credea prieteni.
Clujeanul Iulius Filip (56 de ani) a fost arestat in iunie 1981. Fost maistru militar la o unitate din Floresti, Filip a intrat in vizorul Securitatii dupa ce a trimis scrisori critice conducerii Partidului comunist, precum si sindicatului polonez "Solidaritatea", prin care voia sa devina membru al celei mai puternice miscari anticomuniste din anii '70 - '80. Actiunile sale au deranjat autoritatile comuniste si pe sefii Securitatii clujene. Barbatul a fost dat afara din armata, dar s-a angajat la Atelierele IMMR "16 Februarie" ca lacatus mecanic, unde a fost dat in supraveghere maiorului Teodor Bodea, cel care monitoriza tot ceea ce se intampla in randul muncitorilor ceferisti clujeni.
"Bodea a fost tartorul meu. In 1981 era maior si avea informatori peste tot, pe care ii platea cu 400 de lei pe luna. Facea rapoarte peste rapoarte despre mine", afirma Iulius Filip. In urma rapoartelor facute de Bodea, in iunie 1981 Filip a fost arestat. Tribunalul Militar Cluj
l-a condamnat, in februarie 1982, la opt ani de inchisoare pentru propaganda impotriva oranduirii socialiste. "M-au trimis la Rahova si m-au bagat intr-o celula cu criminali condamnati la moarte", isi aminteste detinutul politic. La Rahova, Filip a protestat prin greva foamei. "M-au declarat «bolnav psihic» si m-au transferat la Aiud. Aici m-au bagat singur intr-o celula de trei metri pe 1,5 metri. Fara pat si asternuturi. Patul era coborat doar noaptea. 540 de zile am stat cu lanturi la maini si picioare", a povestit Iulius Filip. Intre 05,00 si 22,00, detinutul era obligat sa stea in picioare, in caz contrar, fiind batut la sange. Sectia in care a stat inchis la Aiud era denumita "Exterminare". "Am ajuns la 39 de kilograme. Eram o stafie", afirma Filip. O interventie la un congres de la Madrid, in care oficialii romani au fost intrebati de situatia detinutilor politici din Romania, l-a determinat pe Nicolae Ceausescu sa le reduca acestora pedeapsa cu o treime. Astfel ca in 1987, dupa cinci ani si jumatate de temnita, Iulius Filip a fost eliberat, insa Securitatea a continuat sa-si faca treaba: "Mi-au pus «coada». Era un locotenent tanar, Dan Mucichescu. Nici macar nu se mai ferea de mine. Ma lua de acasa si ma insotea pana la serviciu. Iar de aici, acasa. Era umbra mea".
"Umbrele" i-au pus si microfoane in apartamentul din Manastur: in prize si la bec - dupa cum reiese din dosarul sau de Securitate. "Baietii" nu l-au scapat nici o clipa din ochi pe Filip, mai ales ca incepuse sa o viziteze pe Doina Cornea. L-au fortat sa plece din Cluj. Dupa ce a fost eliberat, nici o "intreprindere socialista" din judet n-a mai vrut sa-l mai angajeze. "Mi s-a spus ca am de ales intre trei orase: Zlatna, Uricani si Cernavoda. Am ales Zlatna", a afirmat Filip.
La Zlatna a stat mai putin de un an, dupa care a fost fortat sa plece. A mers la Orastie, unde
n-a stat decat o saptamana, pentru ca "trecutul" sau a produs panica in randul directorilor de intreprinderi. Astfel, a plecat la Uricani, iar in gara Petrosani a fost arestat. "M-au dus in biroul Securitatii si mi-au spus clar: «N-avem nevoie de tine aici! Avem destule probleme cu minerii nostri, nu ne mai trebuiesti si tu!»", afirma Iulius Filip, care s-a intors cu familia la Cluj. La inceputul lui octombrie 1988, au primit o vizita. "Brusc, securistii si-au amintit ca avem o cerere de emigrare in Statele Unite, pe care o depusese sotia mea in 1985, cand eram inchis. Mi-au spus ca sunt de acord sa plec cu familia in State".
Filip s-a intors in Romania dupa noua ani, iar in 2001 si-a scos dosarul de Securitate de la CNSAS. "Din dosar am aflat numele meu de cod: «Fodor». M-am cutremurat ce am citit. Vecini si colegi de serviciu, oameni pe care ii consideram prieteni, care ne vizitau de sarbatori, m-au turnat!", sustine Filip. Din blocul unde locuia, doar o familie din zece nu a dat note informative la Securitate: "Dureros, insa cel care m-a turnat cel mai vartos a fost unul Andreica, vecinul meu de palier si coleg de serviciu. Nu m-am simtit deloc bine dupa ce am citit intreg dosarul de Securitate. Chiar deloc...", adauga Iulius Filip.
Reporterii cotidianului citat l-au intrebat pe Filip despre "calaii" sai, acesta amintindu-si de colonelul Ioan Ardelean, care in 1988 era seful Serviciului II la Inspectoratul Judetean de Securitate Cluj.
http://www.curierulnational.ro/Eveniment/2003-12-12/Iulius+Filip+a+stat+in+lanturi+540+de+zile
,, În epoci de minciună generalizată şi impusă prin forţă, se pare că Dumnezeu alege să reziste în lucrurile mărunte şi fragile ale lumii. Asta s-a întîmplat şi unui maistru militar de la o unitate de pe lîngă Cluj, pe numele lui, Iulius Filip. Un om mic la înălţime, absolvent de şcoală profesională, care alege să spună adevărul, aşa după părerea şi priceperea lui, să se comporte ca un om normal într-o lume cu totul schimbată de minciună şi de frică, cum era Romania comunistă a anilor ‘70-‘80. Poate că era vorba de naivitate, poate de vocaţie, poate de ambele la un loc. Şi, un întreg sistem de represiune se porneşte împotriva unui biet om care are cîteva păreri. Această reacţie de apărare a minciunii oferă un spectacol pe cît de monstruos, pe atît de penibil: o întreagă armată de hîrţogari şi torţionari se mobilizează, ca să îngroape în dosare şi bătăi glasul care spune cel mai mic adevăr (dacă o exista aşa ceva). Nedîndu-şi seama că luptînd împotriva lui ( Filip încercase de fapt un fel de activitate social-politică şi sindicală liberă, scrisese o poezie critică adresată lui Ceauşescu, o scrisoare de solidaritate şi încă o poezie – omagială de data asta - către “Solidaritatea” poloneză.), presupusul mic adevăr al lui Filip devine marele adevăr – simplul adevăr că albul e alb şi negru e negru, adevărul Duhului Sfînt – adică acela pe care e întemeiată viaţa. În condiţii de teroare, simpla pronunţare îndîrjită a faptului că 1+1 e egal cu 2 (după Filip, că în Romania acelor vremuri existau probleme mari) este primul pas la care Dumnezeu se sesizează şi-l face El pe al doilea în noi, pe acela care aduce pacea şi umple sufletul. Poetic, 1+1 fac doi, adică Hristos şi omul nedreptăţit, fratele lui Iov. Aceasta e în fapt imaginea păcii biruitoare, acum răzbind printre chinuri, hîrţoage şi ură.
Aşa s-a odihnit Hristos şi pe la noi, şi pentru asta trebuie să-I dam slavă Lui şi respect micului nostru maistru militar (maestru de luptă de atunci încolo) şi altora cîţiva ca el. Fiindcă, fără ei, Romania n-ar fi fost şi n-ar fi decît un imens teren viran, cu ieşire la mare, evident."
http://corinanegreanu.blogspot.ro/2009/11/pro-memoria.html
2. Mesaj de felicitare către “Solidaritatea”
1. Biografia lui Iulius Flip, aşa cum mi-a povestit-o în 08.09.05, cînd i-am arătat articolul “Un teren viran…”
- din 1977 e luat în vizor cu ocazia grevei minerilor de pe Valea Jiului. La întrebarea “de ce parte a baricadei ar fi trebuit să fie armata”, încearcă să îşi convingă colegii cum că evident că ar trebui să fie de partea minerilor. Ca urmare, este mutat la gospodăria unităţii, unde muncile erau atît de multe, încît trebuia să stea la program pînă în jur de ora şapte seara.
- în ianuarie 1981, dupa ce poezia sa “Vis şi speranţă” ajunge la Ceauşescu.
- în 3-5 martie 1981 e arestat şi anchetat.
- în 15 martie 1981, ministrul de atunci la Apărării, Constantin Olteanu, îl trece în rezervă prin Ordinul 51/ 1981 “pentru fapte incompatibile cu statutul de cadru militar”
- respins de la orice loc de muncă, se angajează pînă la urmă (pentru 3 luni) ca om de serviciu la un bloc de pe strada Rucăr din Cluj
- mai apoi e angajat la uzina “16 februarie” din Cluj ca simplu muncitor, fără să i se recunoască nici o calificare. De aici pleacă mesajul care a fost citit la congresul “Solidarităţii” în 28-29 septembrie (fuseseră trimise 3 copii, pe trei căi, dar ajunge acolo doar cea trimisă printr-un aşa-zis “bişniţar” polonez întîlnit la Cluj).
- între 30 septembrie şi 14 decembrie în acelaşi an e într-un fel de arest la domiciliu, apartamentul, scara sunt păzite de securişti, aceştia îl escortează pînă la şi de la serviciu.
- între 14 decembrie 1981 şi aprilie1987 e arestat din cauza scrisorii de felicitare către “Solidaritatea”. Stă închis in următoarele locuri: subsolul Securităţii (14- 19 decembrie 1981), Bucureşti, strada Rahovei 37-39 (19 decembrie 1981- 8 februarie 1982), celulele condamnaţilor la moarte de la Rahova, închisoarea-spital de nebuni cronici de la Jilava (20.07.82 – 15.10.82) si apoi închisoarea de la Aiud pînă în 1987. Pe strada Rahovei 37-39 e anchetat (“a fost un război, eu o ziceam pe a mea, ei pe a lor, aproape că era să ne batem”, citat aproximativ.) Nu prea aveau pentru ce să îl condamne, scrisese doar un mesaj de felicitare unui sindicat legal dintr-un stat socialist în august 1981. (Amintim că “Solidaritatea” e interzisă abia în 13 decembrie 1981). E condamnat, oricît de aberant ar suna, pe baza unui articol de revistă (o relatare din “Le monde”). Capul de acuzare găsit (după trecerea în ilegalitatea a “Solidarităţii”) e acela de “pactizare cu forţele contrarevoluţionare din Polonia” şi “propagandă împotriva orînduirii socialiste” iar pedeapsa e stabilită la opt ani de detenţie plus patru de “interdicţie” ( privare de drepturi civile?)
- în 1986 are loc Conferinţa de la Madrid, unde, trimisul Romaniei e întrebat despre soarta deţinuţilor politici, acesta neagă existenţa lor, în concluzie i se înmînează în plenul adunării lista cu numele acestora. Ca reactie, Ceauşescu dă o amnistie pentru toţi detinuţii din Romania, conform căreia pedeapsa se reducea cu o treime. Iulius Filip va sta închis 5 ani şi 4 luni (“64 de luni”), adică pînă în 1987.
- Abia în 1984 reuşeşte să îşi vadă copiii prima oară după arestare.
- în 1987, la eliberare, Securitatea îl pune să semneze un angajament, refuză şi primeşte în schimb 1 an de muncă la Zlatna, la prelucrarea cuprului, în condiţii groaznice pentru sănătate (“îmi cădea părul”, spune, abia se putea respira…)
- în mai 1988, împreună cu un grup de deţinuţi politici, trimite un mesaj la Conferinţa de la Viena (O scrisoare în cîteva puncte prin care se cerea înlăturarea de la conducere a familiei Ceauşescu şi democratizarea Romaniei). Urmează 5 zile de anchetă la sediul miliţiei din Cluj, bătut pînă la leşin, călcat în picioare, îi este rupt un deget… de către oamenii Securităţii locale conduse de generalul Şerbănoiu.
- Lui Iulius Filip şi altor opozanţi ai regimului li se impune să parăsească ţara în 10 zile (îsi depuseseră de mai multă vreme actele de emigrare la Ambasada Americană din Bucureşti, mai mult formal, ca să nu poată fi ucişi şi făcuţi dispăruţi).
- între 1988 şi 1997 locuieşte în Statele Unite, lîngă Seattle, statul Washington.
- Din 1997 se întoarce în Romania pentru a-şi îngriji mama bolnavă şi a căuta mai departe dreptatea.
(notată de Ioan Buteanu)
2. Mesaj de felicitare către “Solidaritatea”
Dorim succes deplin primului Congres al unui sindicat liber din tarile socialiste.
Muncitorul roman
Iulius Filip
Cluj-N.
Aug.1981
(Asa cum a fost reprodus de autor la 8-9 septembrie 2005)
3. Principalele reforme cerute prin Mesajul către Conferinţa Generală de la Viena, 1988:
1. Înlaturarea de la conducerea Romaniei a familiei Ceauşescu
2. Alegeri libere
3. Înlăturarea cenzurii
4. Schimbarea codului muncii de tip Stalinist
5. Dreptul organizării de sindicate libere
6. Privatizarea economică
7. Dreptul de a circula liber în lume
8. Accesul persoanelor din opoziţie la mass-media (radio, presă, TV)
9. Difuzarea programelor TV din Europa
10. Dreptul naţonalităţilor conlocuitoare de a studia în limba maternă
11. Accesul la presa internaţională
12. Folosirea limbii proprii în şcoli şi instituţiile statului
13. Eliberarea deţinuţilor politici din închisorile comuniste
(aşa cum apar citate în cartea lui Iulius Filip)
http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/mart65_89/ifilip/ifilip.htm
