Se afișează postările cu eticheta comunism. Afișați toate postările

miercuri, 31 iulie 2013

Ceausescu a presimtit gravitatea evenimentelor

De teamă să nu fie asasinat, Ceauşescu a cerut să fie însoţit în Iran de două avioane de vânătoare

Mihai Hårjeu, Secretarul personal al lui Nicolae Ceauşescu, descrie mişcările făcute de şeful statului în perioada 17-22 decembrie 1989. Mihai Hårjeu era omul care, din 1983, se ocupa de evidenţa şi verificarea documentelor care ajungeau la Cabinetul 1, de legăturile telefonice ale preşedintelui, de convocarea celor cu care voia să discute şi de agenda personală a acestuia. Îl însoţea peste tot pe dictator, inclusiv în străinătate. El spune că la teleconferinţa cu prim-secretarii de judeţe, din 17 decembrie, Ceauşescu a cerut să se tragă, după ce avusese o discuţie “violentă” cu şefii şefii armatei şi internelor (Milea, Vlad Postelnicu).

Vezi și

Deşi ca urmare a revoltei de la Timişoara se declarase starea de necesitate, iar armata ucisese zeci de civili aflaţi inclusiv în balcoanele blocurilor, Ceauşescu n-a renunţat la vizita programată în Iran. Hårjeu spune că preşedintele a plecat totuşi în Iran pentru a arăta că evenimentele de la Timişoara nu sunt grave. Cu toate acestea, el a era extrem de îngrijorat şi a sunat de nenumărate ori în ţară, inclusiv la “ore nepotrivite” ale dimineţii. Ceauşescu se temea de ceea ce se întåmpla, iar asta o ştiau doar cei din imediata sa apropiere. Pentru că fusese informat deja, din noiembrie că se va încerca asasinarea sa, el a cerut ca aeronava sa să fie însoţită, în Iran, de două avioane de vånătoare.

Era pentru prima dată cånd Ceauşescu lua o asemenea măsură de protecţie. Pe 21 decembrie 1989, cel care a condus represiunea din Bucureşti a fost Ceauşescu, după ce l-a desemnat pe Dincă Teleagă să coordoneze personal acţiunile armatei şi securităţii. În dimineaţa de 22 decembrie Ceauşescu a mers la culcare doar după ce i s-a spus că revolta fusese reprimată.

A doua zi, cånd oamenii au început să iasă din nou în stradă, Ceauşescu, în halat şi trezit din somn a spus să se arunce cu gaze lacrimogene, iar Elena a zis că e contrarevoluţie.

Pentru că a înţeles ce urmează, mai ales după ce Victor Athanasie Stănculescu a refuzat să vină la sediul CC, Mihai Hårjeu a plecat de la serviciu la orele 8, şi-a luat familia şi s-a ascuns la un coleg pånă a aflat că Nicolae Ceauşescu a părăsit Capitala. Iată, mai jos, rezumatul declaraţiei date de el în 1994, în faţa Comisiei senatoriale de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989. (Dan Badea) La teleconferinţa din 17 decembrie, Ceauşescu a cerut să se tragă! În 17 dec. '89 Curticeanu m-a sunat să mă prezint urgent la birou.

Mi-a spus că la Timişoara s-au desfăşurat evenimente grave, de genul celor de la Braşov, că evenimentele sunt în curs. Ceauşescu a venit pe la 8.00 - 8.30, a avut loc şedinţa CPEx. A vorbit de mai multe ori cu Timişoara, cu Radu Bălan. Au venit şi Vlad, Postelnicu, Milea la şedinţa care a durat circa 1 oră şi iarăşi a vorbit cu Timişoara. La 11.00 - 11.30 Ceauşescu a plecat prin Bucureşti, pe şantierele de construcţii. Am plecat acasă. La 15.30 m-a sunat Bălan că trebuia să vin urgent la sediul CC pentru că la Timişoara evenimentele se precipitau şi era convocată o altă şedinţă. Am venit, am făcut convocarea. A venit Nicolae Ceauşescu, mi-a cerut să vină şi cei trei, Vlad, Postelnicu şi Milea. Am auzit că s-a purtat o discuţie foarte violentă.

Apoi a început şedinţa CPEx. În timpul şedinţei a venit Velea, adjunctul lui Curticeanu, să-l caut pe Coman la telefon la Timişoara pentru că la sfârşitul şedinţei Ceauşescu vrea să discute cu el. După şedinţă a vorbit cu Ion Coman, apoi teleconferinţa cu toţi prim-secretarii de judeţe. Am auzit şi eu cam ce s-a discutat la un difuzor. După teleconferinţă l-a chemat frecvent în birou pe Dincă, dar mai des pe Manea Mănescu. La teleconferinţă Ceauşescu a spus să se tragă! Teleconferinţa s-a stenografiat. Stenogramele se ţineau la cancelarie. Unele erau cerute de Ceauşescu. Iamandi coordona colectivul de stenografi se înregistra şi cu stenorette. Această stenogramă nu era gata până la plecarea lui Ceauşescu în Iran. După teleconferinţă a urmat o altă şedinţă a Biroului Permanent. Cred că a lipsit doar Oprea care era în Turcia. Au participat şi Milea, Vlad, Postelnicu. După această şedinţă s-a spus că totuşi se va pleca în Turcia. Cu Timişoara s-a vorbit de 10-12 ori, Coman-Ceauşescu. Seara la 10,30 Ceauşescu a ieşit să vadă cum mai este, erau încă acolo, discutând, Dăscălescu, Pacoste şi Szasz Iosif.

I-a chemat înăuntru iar după o jumătate de oră au ieşit grăbiţi că Pacoste trebuie să plece la Timişoara şi Szasz la Reşiţa. Au chemat un avion militar şi au plecat din clădire. Peste o altă jumătate de oră Ceauşescu a mai vrut să discute cu ei, i-am convocat de acasă, au venit, au mai discutat 5 minute şi au plecat. A plecat şi Ceauşescu acasă.

Ceauşescu a plecat în Iran pentru a demonstra că nu e grav ce se întåmplă în ţară

În 18 dec. la 7 dimineaţa - plecarea în Iran. La birou, Vlad şi Postelnicu deja îl aşteptau pe Ceauşescu. Am primit un telefon de la aghiotantul Bălaşa să plece imediat Vlad şi Postelnicu la Ceauşescu acasă. Au plecat. Ceauşescu n-a mai trecut pe la birou, s-a dus direct la aeroport, acolo m-am dus şi eu şi am plecat în Iran. Din Iran Ceauşescu a vorbit de mai multe ori telefonic cu Elena şi cu Manea Mănescu - chiar şi la ore nepotrivite pentru ora noastră : 5, 6 dimineaţa. Personalul ambasadei era agitat, se interesau ce-i în ţară. Nicolicioiu i-a spus că la Timişoara sunt morţi, s-a tras în demonstranţi. (Din 1986 Agerpresul n-a mai preluat ştiri de la Reuter, Asociatted Press - deci de la marile agenţii, decât de la China Nouă, Tass, Spania, Austria... etc.). În Iran s-a respectat programul, nu au fost devieri mari. A vorbit cu preşedintele de mai multe ori, a vizitat o Moschee şi o întreprindere.

Cred că totuşi Ceauşescu a plecat în Iran pentru a demonstra că evenimentele din ţară nu sunt grave, că sunt doar incidente minore în Timişoara. Dar el era sensibil îngrijorat. Avionul lui era însoţit de 2 avioane de vânătoare, ceea ce nu s-a mai întâmplat pånă atunci. Era prima dată. În avion ştiu că l-a chemat pe Stoian, în salonul rezervat lui, să discute. În avion erau teleimprimatoare şi ştirile trebuiau date imediat lui Ceauşescu.

A fost pentru prima dată cånd s-a consultat cu Biroul Permanent asupra unui discurs televizat

Pe 20 decembrie, ora 16, am venit din Iran. Ceauşescu a plecat primul de pe aeroport, când am ajuns eu, după 10 minute, erau deja în şedinţă. Mi-au spus să fac legătura cu Dăscălescu şi cu Bobu, a vorbit cu ei, apoi a început să-şi scrie o cuvântare pentru TV. Apoi conţinutul cuvântării l-a discutat în biroul permanent (ceea ce de obicei nu se făcea). Elena era la toate discuţiile. Apoi a fost chemat Pîrcălăbescu de la gărzi, am înţeles că trebuie trimise din cåteva judeţe gărzi patriotice la Timişoara. A venit şi Dincă pentru această problemă. Apoi s-a dactilografiat cuvântarea pentru TV - s-a mai adăugat o frază. Apoi s-a retras cu Manea Mănescu, cu Dincă, pentru a discuta ideea unui miting. A fost chemat şi Barbu Petrescu pe această idee. Apoi, pe la 11 seara, Ceauşescu a plecat acasă - dar înainte a vorbit de câteva ori cu Bobu şi Dăscălescu şi i-a chemat.

Pe 21 decembrie Ceauşescu le-a cerut lui Vlad şi Postelnicu să-i reprime pe demonstranţi

Pe 21 decembrie, când am ajuns, toată lumea m-a întrebat dacă va fi sau nu miting. Şi Curticeanu era nedumerit.

La 8 şi junătate l-a chemat pe Barbu Petrescu, acesta ieşind a spus că la ora 12 va fi adunare populară în faţa CC. Au fost chemaţi Berghianu - ministrul muncii, cel de la C.S.P. şi ministrul finanţelor - s-au întrunit în şedinţe scurte succesive. S-au hotărât nişte adaosuri la salarii. A fost convocat şi un CPEx la 11,30 pentru aceleaşi măsuri. Apoi a început mitingul. Am observat că garda lui Nicolae Ceauşescu era înarmată neobişnuit, adică armamentul era expus la vedere. S-a auzit, la un moment dat o detunătură, urmată de panică. A intrat Postelnicu, a luat legătura cu Neagoe (şeful Direcţiei a V-a – Protecţie şi Gardă) că ce se întâmplă. Apoi a ieşit din balcon Milea, a telefonat la Ministerul Apărării, a transmis să se alarmeze unitatea militară de la Ghencea. Postelnicu a dispărut din sediul CC, Milea a rămas în anticameră. Apoi a revenit şi Ceauşescu de pe balcon, era practic "paralizat", a dat ordin lui Milea să cheme armata. Piaţa s-a degajat, pătrunzând în piaţă sute de militari cu scuturi, au venit maşini de la salubritate.

S-au format grupuri de demonstranţi, au apărut primele blindate - văzându-le Ceauşescu s-a mai luminat la faţă şi a început din nou să vorbească! Până atunci Ceauşescu vroia să iasă să vorbească demonstranţilor dar garda şi Neagoe nu l-au lăsat. Apoi i-a chemat pe Postelnicu şi pe Vlad şi acestuia din urmă i-a spus să-i reprime pe demonstranţi. (Pe Postelnicu nu l-am putut găsi)... Ceauşescu stătea "paralizat", "pierdut" - nehotărât circa o oră în anticameră şi l-am putut observa - era alt om! S-a luminat la faţă când au apărut blindatele. Apoi a apărut Postelnicu şi Milea.

Neagoe l-a întrebat pe Bălaşa pe unde se poate ieşi din clădire dacă manifestanţii intră în clădire, pt. că drumurile erau blocate. A ieşit Bălaşa, a revenit şi a spus că sunt blocate toate căile. Această stare incertă de dezordine totală, intrau-ieşeau - uşa de la cabinet deschisă - a durat până la ora 16 - cu staţie pe hol - harababură de nedescris. După îndepărtarea manifestanţilor - deja se auzeau focuri de armă şi explozii. Apoi a venit pe la ora 16 Vlad şi Milea, au spus că s-au format puncte de rezistenţă în trei locuri: Intercontinental, Magazinul Adam şi P-ţa Romană. Soţii Ceauşescu au spus să-i aresteze pe toţi, cu toate că s-a spus că sunt circa 2.000 de demonstranţi. Ceauşescu a dat ordin să facă puncte de comandă la CC, să-şi instaleze telefoane: la camera 119 Ministerul Apărării şi 118 cu hărţi militare, iar Postelnicu şi cu Vlad au ocupat anticamera de la sala 120, instalând telefoanele lor.

Pe la (...) a venit la cabinet Bărbulescu - cumnata - şi Andruţa Ceauşescu - fratele. În anticameră s-au întâlnit cu Elena şi a spus că nu se acţionează coordonat, că este un grup de derbedei ce trebuie arestaţi - să se acţioneze mai energic - deci că armata şi securitatea nu sunt suficienţi de fermi. Apoi au intrat împreună în biroul lui Ceauşescu. Imediat au fost chemaţi Vlad, Postelnicu, Milea. Pe la ora 17 Bălaşa a spus lui Neagoe că spre cartierul Primăverii drumul este degajat pe B-dul Victoriei.

Dincă Teleagă preluase comanda unică a represiunii

Pe la orele 18 am înţeles din discuţii că Dincă a preluat comanda unică (să nu mai fie necorelări - Milea dădea vina pe Postelnicu, iar acesta pe Milea) - şi au plecat toţi 3 în piaţă. Frecvent erau chemaţi cei 3 de Ceauşescu - le dădea termene succesive să termine cu demonstranţii. A ieşit Ceauşescu la ora 21 din cabinet - l-a întrebat pe Neagoe câţi oameni înarmaţi au - a spus că cca. 200. Au intrat în cabinet Milea, Postelnicu, Vlad, Neagoe, Bărbulescu, Andruţa, Elena - au ieşit şi a plecat spre Piaţa Intercontinental inclusiv cu Neagoe şi 50 ofiţeri de la Dir. V-a - se spunea că sunt 2 oameni foarte activi la Intercontinental - un băiat şi o fată. Apoi Ceauşescu l-a trimis pe Manea să vadă ce fac cei 50 de la Dir. V-a - că cei 2 ce fac agitaţie să fie aduşi la CC, că în acest scop a fost trimis acolo Neagoe. Manea ştia (...) secretele lui Ceauşescu. Eu nu prea mă împăcam cu Manea. Când a plecat Manea mi-a lăsat 4 chei, a spus că sunt de la adăpostul antiatomic, că ştiu despre ele Sîrbu şi intendentul.

La circa o jumătate de oră oră au revenit cei din piaţă: Milea, Bărbulescu, Andruţa, Vlad, Neagoe - au spus că cei doi nu pot fi aduşi pentru că sunt beţi şi murdari. A revenit apoi şi Manea. Se auzeau împuşcături. Manea mi-a spus că "e jale" în piaţă şi mi-a cerut cheile şi a intrat şi el la Ceauşescu. A urmat succesiv chemări: Dincă, Milea. Au venit fiii lui Ceauşescu. A venit după ora 16 Verdeţ - din proprie iniţiativă - era singur - a stat circa 10 minute la Ceauşescu. Pe Adrian Păunescu nu l-am văzut pe acolo - era doar cu 2 ani înainte. Parcă a fost şi Vasile Vîlcu dar nu sunt sigur. Pe la orele 20 Ceauşescu a vrut să plece acasă dar Bălaşa i-a spus că cea mai sigură zonă este CC-ul - atunci a luat hotărârea să rămână la CC. După aia au venit copiii şi bucătarul şi au luat masa împreună.

Pe la 10-10,30 (seara) i-a mai chemat o dată pe Dincă, Vlad, Milea, Postelnicu - i-au spus că problemele s-au rezolvat. Apoi Ceauşescu s-a retras pe la ora 2. S-a făcut linişte.Au venit şi 2 ofiţeri - cu nişte liste cu nume - le-am uitat la Lăzărescu, acesta a spus să mergem la Vlad - erau liste cu cei arestaţi - apoi Elena a spus că sunt derbedei cei de pe listă. M-am înţeles cu Manea Constantin (şeful de cabinet al lui N.C) - eu am ieşit pe la 3 noaptea - l-am zărit pe coridor pe Milea - era dezordonat, hainele cu motorină, murdar, mi-a spus:" măi băiete, să fii fericit că n-ai văzut ce am văzut eu şi că mâine o luăm de la capăt". Nimeni nu avea încredere în nimeni - asta a fost atmosfera.

Pe 22 decembrie Elena a spus că e contrarevoluţie, iar el a cerut să se arunce cu gaze lacrimogene

Dimineaţa la 5 am plecat acasă cu o maşină de la Direcţia a V-a, am stat o jumătate de oră, am revenit, deja Vlad şi Postelnicu îl aşteptau să iasă pe Ceauşescu. A ieşit ea prima, i-au spus că se adună oamenii la fabrici, la guri de metrou.

A ieşit şi el dezordonat, în halat, a spus să se dea cu gaze lacrimogene, să se scoată gărzile patriotice - apoi a intrat înăuntru cu Milea, după câteva minute a ieşit precipitat şi a plecat. La 7 am fost pus să-l chem pe Stănculescu. L-am găsit la Spitalul Militar, i-am spus, el a spus că nu poate să vină. I-am spus lui Ceauşescu, acesta a spus să-l chem atunci pe Ilie. Între timp a intrat Bobu, Dăscălescu, Dincă. Pentru ora 8 Ceauşescu a convocat o şedinţă a biroului permanent: Mitea, Florescu Eugen au fost chemaţi şi ei în timpul şedinţei (cei cu presa şi mass-media).

A venit gen. Neagoe, i-a spus lui Elena că vin oameni către centru. Ea a spus că asta-i contrarevoluţie şi trebuie reprimată şi l-a întrebat pe Neagoe: Mă, voi sunteţi pregătiţi?! Acesta a răspuns: Da, avem arme. Apoi câţiva din CPEx au fost trimişi să oprească oamenii. Eu pe la 8 m-am dus acasă, am luat familia şi am plecat la o mătuşă a unui coleg de facultate unde am stat până la ora 14, când a fugit Ceauşescu. Am plecat din CC pt. că aici era o atmosferă de război şi am văzut încrâncenarea lui Ceauşescu să meargă până la capăt şi vroia ca cei din jurul lui să-l apere - n-am putut accepta această situaţie. Atmosfera era deja încinsă la maximum. În dimineaţa zilei de 22 dec. am văzut un general pe care nu l-am cunoscut (Eftimescu?). Cei de la securitate nu se prezentau - "era o altă lume a lor".În Iran a fost şi gen. Neagoe şi un colonel. La convorbiri participa Stoian, Nicolicioiu, ambasadorul. Ceauşescu avea totdeauna translatorul lui la convorbiri!

Stenogramele de la Moscova au dispărut pe 21 decembrie

La Moscova în dec. 89 am fost şi eu cu Ceauşescu - era întâlnire cu toţi din Tratatul de la Varşovia - după întâlnirea ruso-americane de la Malta. A fost o şedinţă comună unde Gorbaciov a făcut o expunere, apoi fiecare şi-a spus părerea.

Am constatat o răceală vizibilă faţă de Ceauşescu din partea celorlalţi. Apoi a avut loc o întâlnire între Ceauşescu şi Gorbaciov ce a durat circa o oră - cred că era o convorbire téte-a-téte - am înţeles că era la cererea lui Ceauşescu. A participat translatorul Stoica Gh. şi poate stenograful şi poate Dăscălescu. Apoi au ieşit celelalte persoane şi a rămas Ceauşescu şi Gorbaciov şi au continuat discuţia. Când nu era stenograf, translatorul Stoica lua notiţe. În 7 decembrie Iamandi mi-a adus stenogramele, pentru că trebuiau să fie făcute până a doua zi deoarece era convocat o şedinţă CPEx. Erau 2 stenograme - nu ştiu dacă erau 3 şi nici nu ţin minte dacă a doua stenogramă avea două părţi. Stenogramele le-am pus pe biroul lui Ceauşescu. Stenogramele erau depozitate la Iamandi, la cancelarie. Ceauşescu avea un fişet mic unde avea doar el acces - cu cifru - păstra acolo unele documente. Astfel o scrisoare de la Gh. Apostol pe care am citit-o şi am pus-o pe birou, seara când aranjam biroul nu am mai găsit-o. Puteau fi două variante: ori a luat-o Elena cu ea, ori Ceauşescu a închis-o în seif. În grupul sanitar era şi o maşină de tocat hârtie.

Elena, în dimineaţa de 22 dec., n-avea răbdare, şi în timpul şedinţei tot intra şi ieşea din birou. Când am plecat, toată lumea era în vreo şedinţă - aşa am putut pleca din birou. Am plecat fără să-mi iau paltonul. Postelnicu şi Vlad dormeau pe nişte scaune întinse în noaptea aceea.

Orice material ce venea trebuia să-l prezint imediat pe biroul lui Ceauşescu. Numai dacă spunea că nu are nevoie de ele le luam. Ceauşescu, imediat la sosirea în Iran a stat de vorbă cu ambasadorul României în Iran.

Nu Barbu Petrescu a avut ideea mitingului! Precis s-a ştiut despre miting de dimineaţa, ora 8,30.

Mai ştiu că în 16 decembrie, sâmbăta, pe la amiază, a fost chemat Dincă şi Vlad la Ceauşescu, dar nu ştiu ce s-a discutat, nu ştiam încă de Timişoara.

Nicu a dat telefon de câteva ori şi a vorbit cu maică-sa. Elena l-a întrebat pe Postelnicu sau Vlad dacă-i cazul să trimită ceva ajutoare la Sibiu la Nicu, asta pe 21 decembrie ‘89.

Mi se părea că Elena îl domina pe Ceauşescu, toate măsurile aberante erau inspirate de ea.

(Mihai Hårjeu, secretarul personal al lui Nicolae Ceauşescu, 7 februarie 1994) Dan Badea

Scris de Dan Badea

Dezvăluiri INEDITE despre Nicolae Ceauşescu, făcute

de un fost colaborator al DICTATORULUI

România TV a difuzat în premieră mărturiile stenografului lui Nicolae Ceauşescu. Viorel Brezeanu a fost timp de nouă ani omul care a stenografiat discursurile dictatorului, folosind adesea abrevieri emblematice pentru cei doi Ceauşeşti. Într-un interviu acordat România TV şiDcnews.ro, Brezeanu spune poveşti neştiute până acum despre cuplul dictatorial.

Ceauşescu era o persoană care ''magnetiza'' oamenii şi avea simţul umorului foarte dezvoltat, povesteşte fostul său stenograf Foto: România TV

endulând între cabinetul 1 şi cabinetul 2, amintirile lui Viorel Brezeanu conturează portretul dictatorului Nicolae Ceauşescu şi al consoartei sale, Elena. V-aţi gândit vreodată că în spatele privirii sfredelitoare a lui Nicolae Ceauşescu se ascundea adesea un umor fin? Ei bine, aşa era, după cum povesteşte unul dintre oamenii care petreceau cel mai mult timp în preajma dictatorului.

Viorel Brezeanu a povestit că a ajuns stenograful lui Nicolae Ceauşescu după ce la o şedinţă a Consiliului de stat niciunul dintre cei doi stenografi angajaţi deja nu s-a prezentat. Brezeanu, care era stenograful lui Dumitru Petrescu, i-a înlocuit, iar de atunci Ceauşescu l-a luat în staff-ul său. "Ceausescu ma cunostea, stia ca sunt secretarul de cabinet si i-a placut cum am stenografiat si a zis ca de maine sa treaca la mine. Eu fiind sef de birou. Ajunsesem si eu ca viermele in untura. Si cand sa ma bucur de functie... 'sa treaca la mine'", a povestit Brezeanu, adăugând că deşi nu îşi dorea să renunţe de pe postul pe care deja îl ocupa, nimeni nu se putea opune voinţei "tovarăşului".

CITEŞTE ŞI: Cum a obţinut Nicolae Ceauşescu diplomele de Bacalaureat şi licenţă

Brezeanu spune despre Ceauşescu că era o persoană care "magnetiza omul": "Eu nu stiu cum o fi fost la ceilalti colegi, dar avea niste ochi de cobra, pot sa zic. Magnetiza omul, avea o privire foarte patrunzatoare si la obiect. Daca faceai cate o greseala sau ceva, zicea: de maine sa nu il mai vad. Si atunci nu il mai vedea".

Viorel Brezeanu a mai povestit că şi cu Elena Ceauşescu se înţelegea bine, cu toate că era greu pentru cineva să îi intre în graţii: "Vizavi de tovarasa Ceausescu am fost un privilegiat, mai ales ca se zice ca aveam o figura de sezi bland. De multe ori ma intreba 'ce faci draguta?'. Poate eram printre putinii oameni carora le spunea ce faci draguta? Fiind si dupa o boala, eram foarte palid. Erau ministri care se fereau sa duca si documente la cabinet la tovarasa, cu toate ca era seful de cabinet, dar odata ajuns acolo trebui sa intri la tovarasa. Unul din ei a fost Ion Ursu. Eu cu el a rezolvat oartef multe lucrui de astea omenesti. Cu aprobari de masini".

CITEŞTE ŞI: Cum a îngrijit-o Nicolae Ceauşescu pe mama lui în ultimele clipe din viaţa ei

"Biroul meu era exact pe acelasi culoar, la acelasi etaj, cu cabinetul 1 si mai incolo era cabinetul 2. Si mai iesea asa si tovarasa zicea: Nu l-ai vazut pe Ursu? Zic: e cu Lupu in hol. Dar eu spuneam corect, nu la misto. Ca era ministrul muncii Petre Lupu si Ion Ursu. S-a mai intrebat odata. Zice, 'nu l-ai vazut pe Ursu?'. 'E cu Cioară'. Era Gheorghe Cioara, ministrul Comertului exterior. Dar avea acel fenomen... nu de respingere. Chiar se amuza. Zice – 'e chiar cu Cioara? Zic, da. Vopsita? Nu stiu".

VEZI VARIANTA VIDEO A INTERVIULUI pe DCNEWS:RO

Viorel Brezeanu a mai povestit că Nicolae Ceauşescu avea simţul umorului foarte dezvoltat: "Era foarte receptiv si la glume. L-a intrebat pe Angelo Miculescu cum stam cu irigatiile, pe vremea cu agricutura. Si zice 'tovarase, irigatiile fara ploaie e ca un anumit organ fara o anexa'. La care zambea si era receptiv".

Stenograful lui Ceauşescu a mai povestit că dictatorul avea o putere de muncă "imensă" şi o intuiţie "fantastică".

CITEŞTE ŞI: Astrograma lui Ceauşescu. Explicaţia astrologilor pentru firea dictatorială

Sursa

marți, 21 mai 2013

JURĂMÂNTUL de credință

PATRIOTÍSM - Sentiment de dragoste și devotament fată de patrie și de popor, statornicit în decursul istoriei

PATRIOTISM ȘI NAŢIONALISM

Patriotism: Sentiment de dragoste şi devotament faţă de patria şi poporul din care faci parte.

Naţionalism: Conştiinţa de apartenenţă la o naţiune ridicată la nivelul de dragoste faţă de naţionalitatea şi cetăţenia pe care o avem.

Vezi și

JURĂMÂNTUL MILITAR

Eu, cetăţean al Republicii Socialiste România, intrând în rândul forţelor armate, jur să fiu devotat poporului muncitor, patriei mele şi conducerii de stat a Republicii Socialiste România.

Jur să-mi însuşesc temeinic toate cunoştinţele mele, pentru a fi un bun militar al Forţelor Armate ale Republicii Socialiste România.
Jur să fiu luptător dârz, cinstit, curajos, disciplinat şi vigilent, să păstrez cu stricteţe secretul militar şi de stat, să păzesc cu grijă avutul militar şi obştesc, să execut fără şovăire prevederile regulamentelor militare şi ordinele comandanţilor şi şefilor mei.
Jur să urăsc din adâncul fiinţei mele pe toţi duşmanii patriei şi ai poporului muncitor.
Jur să fiu gata oricând să lupt pentru apărarea patriei mele, Republica Socialistă România, şi ca militar al Forţelor Armate ale Republicii Socialiste România să lupt cu toată dârzenia şi priceperea, neprecupeţind sângele şi viaţa mea, pentru dobândirea victoriei depline asupra duşmanilor.
Dacă voi călca jurământul meu, să mă lovească pedeapsa aspră a legii Republicii Socialiste România şi să-mi atrag ura şi dispreţul oamenilor muncii.
Mă leg să îndeplinesc întocmai jurământul meu, pentru libertatea şi fericirea patriei şi a poporului muncitor.

Patriotismul este o dimensiune valorică preţioasă a naţiunii române.

Aceste noţiuni se reflectă ca însuşiri sufleteşti şi le putem observa prin comportamentul şi convingerea fiecărui om, ele sunt expresia unor sentimente. Fiind două noţiuni surori, ele se pot adesea confunda. Nu există patriotism fără sentiment naţional, şi nici invers. Împletirea lor dă înţelegerea celui mai înalt sentiment, sentimentul solid al iubirii de patrie pentru apărarea căreia îţi dai şi viaţa.

Sigur că patriotismul este naţional, el are însuşirea de a se perpetua, se moşteneşte de-a lungul istoriei şi se transmite fiecărui cetăţean.

Fiecare membru sau cetăţean, indiferent de gradul de pregătire, este conştient de apartenenţa sa la o naţiune, aşa cum aparţine unei familii, tot aşa aparţine unei naţiuni distincte, determinată prin limbă, credinţă, istorie şi alte însuşiri specifice.

Deci, naţiunea s-a perpetuat şi dezvoltat într-un anumit teritoriu şi a fost influenţată de condiţiile geografice, istorice, de mediu şi îşi pune amprenta asupra personalităţii cetăţeanului, individului.

Dragostea şi mândria unei naţiuni se contopeşte într-un mod fericit cu patriotismul.

Dar ce este patria? Este Ţara în care trăieşti şi al cărei cetăţean eşti. Mediul politic, social şi cultural în care trăieşte un popor conform aspiraţiilor şi tradiţiilor sale istorice.

Toate personalităţile din istoria României au fost mândre de naţionalitatea lor, toate au dovedit patriotism, calităţi care le-au propulsat în fruntea mulţimilor şi le-au conferit rol de conducători, de reprezentanţi ai populaţiei, ai poporului sau a unor domenii de activitate capitale. Atunci când convingerile şi năzuinţele lor au coincis cu cele ale majorităţii, au devenit lideri sau chiar reprezentanţi ai întregii societăţi, ai întregii ţări. Am să mă opresc prin a exemplifica cele de mai sus doar prin două personalităţi din istoria ţării noastre.

Mihai Viteazul şi Alexandru Cuza

Putea oare Mihai Viteazul să înfăptuiască acea epocă extraordinară de unire a tuturor teritoriilor româneşti dacă nu s-ar fi identificat cu năzuinţele tuturor românilor? Categoric, nu!

Putea să îndeplinească idealul de unire dacă nu ar fi fost conştient de unitatea de neam, de limbă şi de obiceiuri ale românilor? Nu! Putea Alexandru Ioan Cuza să înfăptuiască, la 1859, unirea celor două principate româneşti şi să răspundă necesităţii istorice dacă nu ar fi fost patriot? Nu!

El a întrupat spiritul naţional şi patriotic care l-a ridicat la o justă înţelegere a necesităţii unirii. Aceste elemente i-au dat o perfectă înţelegere a momentului istoric.

De partea lui au fost năzuinţele de veacuri ale românilor, simţul lor naţional şi patriotic.

Una din manifestările patriotice ale românilor este respectarea legilor ţării.

Dar respectarea legilor ţării este obligatorie şi pentru cetăţenii români de alte etnii. Cel de altă naţionalitate, indiferent care ar fi ea şi trăieşte în mijlocul românilor, în ţara noastră, este conştient că este cetăţean român.

Sunt unele excepţii ca: străinii care trăiesc temporar la noi, diplomaţii, oamenii de afaceri şi alţii care nu sunt cetăţeni români, dar şi aceştia au obligaţia de a respecta Constituţia României.

Respectarea naţionalităţii

În Basarabia (Republica Moldova), vedem naţionalitatea nu doar negată, ci şi oprimată. În Ucraina, toate zonele cu populaţie românească, la fel. Nu mai vorbim despre limba română, care în Bucovina de dincolo este pe cale de dispariţie.

Românii din aceste teritorii trebuie să ceară cu hotărâre respectarea naţionalităţii şi a limbii lor, a credinţei, Bisericii şi administraţiei locale. Este un adevăr de necontestat că noi, românii, le-am asigurat drepturi egale tuturor etniilor care trăiesc în România. Acest lucru este o expresie a omeniei românilor şi a unei democraţii reale.

De ce atunci românii care se află în afara graniţelor ţării noastre să nu se bucure de tratamente şi drepturi egale?

Avem conştiinţa necesităţii respectării oricărei etnii în interiorul ţării noastre, dar în acelaşi timp trebuie să veghem şi la conservarea naţionalităţii noastre. Toate aceste drepturi sunt întemeiate nu doar pe legi, dar şi pe raţionament şi simpatii. Noi trebuie să cultivăm un curent naţional şi patriotic şi nu să generalizăm experienţe străine, care nu ni se potrivesc şi care de bună seamă nu vor fi viabile. Vor dăinui doar cele specifice ţării noastre. Sentimentul patriotic ori naţional nu trebuie să se manifeste după cum gândesc unele partide politice, ci trebuie să fie expresie românească, căci românii au fost întotdeauna concilianţi şi au respectat drepturile naţionalităţilor conlocuitoare. La rândul lor, aceste naţionalităţi sau grupuri etnice trebuie să respecte Constituţia, pe care şi ele au votat-o, iar prin interpretarea drepturilor şi libertăţilor acordate să nu lezeze în niciun fel sentimentul românesc.

România este ţara tuturor locuitorilor ei, deci este patria lor şi trebuie să fie patrioţi, să iubească ţara şi să fie capabili să lupte pentru drepturile şi interesele ei. A fost o vreme când cele două noţiuni - patriotism şi naţionalism - au fost înlocuite cu teza Internaţionalismului proletar. Acesta nu a fost decât un pretext, o idee care s-a situat deasupra oricăror naţiuni şi naţionalităţi...

Noi nu am manifestat niciodată un naţionalism extremist, ci unul tolerant care acceptă şi respectă drepturile conlocuitorilor.

Noi nu am spânzurat pe nimeni, poate doar pe vreun tâlhar sau criminal periculos, condamnat la moarte prin antichitate.

Manifestările duşmănoase şi criminale ale unor descreieraţi, de altă etnie, sunt porniri bolnăvicioase, încurajate de către un partid (?! - n.n.) rasist (UDMR), care are o doctrină fascistă, antiromânească, trebuie oprite până nu e prea târziu. În cadrul aşa-zisului partid UDMR, se proslăveşte o politică periculoasă. Ei îi socotesc pe români o rasă inferioară. În gândirea ungurilor din acest partid (?! - n.n.) dăinuiesc teorii horthysto-naziste, prin care îşi propun să nimicească neamul românesc.

Dar noi, românii ardeleni, suntem cea mai veche populaţie din Europa, care n-am venit de nicăieri şi suntem urmaşii unui neam viteaz şi cinstit, suntem aici dintotdeauna şi vom fi de-a pururi.

Degeaba le arăţi ungurilor dovezi în acest sens, ei inventează teze noi, revizioniste, iredentiste, de ură faţă de români.

Românii din cele trei judeţe, Harghita, Covasna şi Mureş, sunt batjocoriţi şi discriminaţi. Este strigător la cer ce se întâmplă, sub oblăduirea şi cu sprijinul Guvernului Boc. Un guvern trădător, care a vândut ţara ungurilor.

Dacă un român aflat pe teritoriul Ungariei ar fi făcut cu chipul lui Kossuth ce a făcut Barna cu cel al lui Avram Iancu, ar fi fost omorât pe loc.

Dar la noi e posibil orice, şi orice crimă săvârşită de UDMR-ul aliat la guvernare este trecută cu vederea.

Trezeşte-te, Neam Românesc, şi nu te lăsa să fii batjocorit în propria ta Ţară!

Până şi în Africa a fost desfiinţat segregaţionismul, dar în zilele noastre în Transilvania este promovat de către UDMR. Au separat învăţământul în Institutul de Farmacie din Târgu-Mureş, pe cel românesc de cel unguresc pe criterii etnice (rasiste).

Ne ameninţă şi declară făţiş că Transilvania va reveni la Ungaria. Că în curând ne vor reedita un Kosovo în Ardeal etc. etc. Până unde poate merge ura şi prostia!

Noi, românii, le cerem să se liniştească, pentru că noi am mai pus o opincă pe clădirea Parlamentului din Budapesta de două ori. Chiar mai vor şi o a treia opincă? În 24 de ore acest lucru se poate realiza! Aşa că băgaţi-vă minţile în cap!

Tot ce se întâmplă azi în Transilvania, nu se produce întâmplător, ci sunt acţiuni provocate din afara Ţării. Acţiuni trecute sub tăcere de către un guvern trădător şi marionetă al lui Boc.

Oare puterile occidentale (europene) nu văd ce se întâmplă la noi? Sau se fac că nu văd, ba cred că le convine chiar, căci şi-au dat mâna pentru a distruge această Ţară.

Acesta este europenismul mult trâmbiţat? Priviţi planul de împărţire administrativă a Ţării şi veţi observa imediat cum se dă apă la moara ungurilor.

Dumnezeule, opreşte nesăbuinţa guvernului trădător şi alungă păsările de pradă!

Vezi Constitutia Romaniei din 2003

PATRIA

Patria ne este glia
Sub care ne dorm străbunii,
Ţara noastră, ROMÂNIA,
Cu-ai săi munţi contra furtunii
Şi cu falnica pădure
Mirosind a mură coaptă,
Ce-a adus din timpuri sure
Doina ce ne-o cântă-n şoaptă.

Patria este ogorul,
Care-n holdele de grâne,
Pune-n spice viitorul
Cu aroma sa de pâine.

Patria-i pământ natal,
Unitar, indivizibil,
Patria-i un dar astral
Cu farmec irezistibil.

Către patrie se-ndreaptă
Orice gând de luptător,
Care duce-o luptă dreaptă,
Pentru-al Ţării viitor.

Nicolae Dărăbanţ (Braşov),
Membru al Societăţii de ştiinţe
Istorice din România

Vezi Cum şi de ce a scăpat comunismul de proces

Jurămîntul militar are următorul cuprins:

"Pentru îndeplinirea datoriei sacre de apărare a patriei înscrisă în Constituţie, eu ........, cetăţean al Republicii Socialiste România, intrînd în rîndurile forţelor armate, jur credinţă nestrămutată poporului român şi patriei mele socialiste. Jur să respect legile ţării, să execut întocmai ordinele comandantului suprem, cerinţele regulamentelor militare şi ordinele comandanţilor şi şefilor mei, atît în timp de pace cît şi în timp de război. Jur să nu-mi precupeţesc sîngele şi viaţa pentru a apăra pămîntul strămoşesc, independenţa şi suveranitatea patriei, cauza socialismului. Dacă voi călca jurămîntul meu, să suport pedeapsa aspră a legilor Republicii Socialiste România".

Jurământul militar

În Decretul-Lege nr. 55 din 6 februarie 1990, publicat în Monitorul Oficial nr. 21 din 8 februarie 1990 se prevede că, la intrarea în rândurile forțelor armate ale României, militarii vor depune următorul juramânt:[3]

"Eu,............., intrând în rândurile forțelor armate, jur credință nestrămutată poporului român și patriei mele.

Jur să respect legile țării, să execut întocmai cerințele regulamentelor militare și ordinele comandanților și șefilor mei, atât în timp de pace, cât și în timp de război.

Jur să nu-mi precupețesc sângele și viața pentru a apăra pământul strămoșesc, independența și suveranitatea patriei.

Dacă voi călca jurământul meu, să suport pedeapsa aspră a legilor patriei mele, România."

În legea nr. 446 din 30 noiembrie 2006 privind pregătirea populației pentru apărare, publicată în Monitorul Oficial nr. 990/12 decembrie 2006, formula jurământului militar este următoarea:

"Eu, ............., jur credință patriei mele, România. Jur să-mi apăr țara, chiar cu prețul vieții. Jur să respect Constituția, legile țării și regulamentele militare. Așa să-mi ajute Dumnezeu!"

Jurământul de credință

Prin Legea nr.8 din 10 ianuarie 2002 privind jurământul de credință față de țară și popor al senatorilor și deputaților din Parlamentul României, textul publicat în Monitorul Oficial nr. 101/5 feb. 2002, senatorii și deputații depun, în ședință solemnă a Camerei din care fac parte, următorul jurământ de credință față de țară și popor:

"Jur credință patriei mele România.

Jur să respect Constituția și legile țării.

Jur să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României.

Jur să-mi îndeplinesc cu onoare și fidelitate mandatul încredințat de popor.

Așa să mă ajute Dumnezeu!"

Jurământul de credință se poate depune și fără formula religioasă, aceasta putând fi înlocuită cu formula:

Jur pe onoare și conștiință,

Republicarea 1 în Buletinul Oficial nr. 17 din 24.11.1964.

Art. 10.

Militarii depun juramintul militar de credinta poporului muncitor, patriei si conducerii de stat a Republicii Populare Romine.

Juramintul are urmatorul cuprins: Eu, cetatean al Republicii Populare Romine, intrind in rindul fortelor armate, jur sa fiu devotat poporului muncitor, patriei mele si conducerii de stat a Republicii Populare Romine.

Jur sa-mi insusesc temeinic toate cunostiintele militare pentru a fi un bun militar al Fortelor Armate al Republicii Populare Romine.

Jur sa fiu luptator dirz, cinstit, curajos, disciplinat si vigilent, sa pastrez cu strictete secretul militar si de stat, sa pazesc cu grija avutul militar si obstesc, sa execut fara sovaire prevederile regulamentelor militare si ordinele comandantilor si sefilor mei.

Jur sa urasc din adincul fiintei mele pe toti dusmanii patriei si ai poporului muncitor.

Jur sa fiu gata oricind sa lupt pentru apararea patriei mele, Republica Populara Romana, si ca militar al Fortelor Armate ale Republicii populare Romane sa lupt cu toata dirzenia si priceperea, neprecupetind singele si viata mea, pentru dobindirea victoriei depline asupra dusmanilor.

Daca voi calca juramintul meu, sa ma loveasca pedeapsa aspra a legii Republicii Populare Romine si sa-mi atrag ura si dispretul oamenilor muncii.

Ma leg sa indeplinesc intocmai juramintul meu, pentru libertatea si fericirea patriei si a poporului muncitoresc.
CAPITOLUL IIServiciul militar in termen

Art. 11.

Durata serviciului militar este de un an si 4 luni pentru militarii in termen din toate armele, in afara de militarii in termen incorporati la marina militara si la navele de graniceri, pentru care durata serviciului militar este de 2 ani.

Durata serviciului militar ca elevi in scolile militare de ofiteri de rezerva sau ca militari cu termen redus pentru absolventii institutiilor de invatamint superior ori ai altor institutii de invatamint stabilite prin hotarire a Consiliului de Ministri, este de 8 luni.

Durata serviciului militar in termen se socoteste incepind de la 1 a lunii urmatoare incorporarii.

In caz de nevoie, durata serviciului militar in termen poate fi prelungita cu cel mult 9 luni si anume: pentru primele 3 luni prin instructiunile ministrului apararii Fortelor Armate, iar pentru urmatoarele 6 luni prin hotarire a Consiliului de Ministri.

Art. 12.

Pentru indeplinirea serviciului militar in termen sint chemati cetatenii de sex masculin, care in perioada de la 1 ianuarie - 31 decembrie a anului incorporarii implinesc virsta de 20 ani.

Cetatenii care au absolvit scoli medii de cultura generala sau scoli echivalente acestora sint chemati pentru indeplinirea serviciului militar in termen in cursul anului in care implinesc virsta de 18 ani, insa nu inainte de perioada in care se tine in anul respectiv examenul de admitere in institutiile de invatamint superior.

Pot fi incorporati pentru indeplinirea serviciului militar in termen si cetatenii ce solicita acest lucru si care in cursul anului incorporarii implinesc virsta de 18 ani. Conditiile asupra incorporarii acestora se vor stabili prin instructiuni ale ministrului Fortelor Armate.

Limita maxima de virsta pina la care cetatenii de sex masculin pot fi chemati sa indeplineasca serviciul militar in termen este de 26 ani. Cei incorporati pina la implinirea acestei virste executa serviciul militar in termen cu durata prevazuta la art. 11 alineatul 1.

Pentru absolventii institutiilor de invatamint superior si al altor institutii stabilite prin hotarire a Consiliului de Ministri, nu sint stabilite limite de virsta.

Art. 13.

In vederea indeplinirii serviciului militar in termen, comisariatele militare de raion sau de oras efectueaza anual recrutarea tinerilor.

Sint recrutati tinerii care pina la data de 1 ianuarie a anului cind se face recrutarea au implinit virsta de 18 sau 19 ani, la datele si in conditiile stabilite prin instructiunile ministerului Fortelor Armate.

Elevii scolilor medii de cultura generala sau a i scolilor echivalente acestora sint recrutati in ultimul an de studii.

Toti tinerii care indeplinesc conditiile prevazute la alineatele precedente sint obligati sa se prezinte, in perioada recrutarii, la comisariatele militare pe teritoriul carora isi au domiciliul sau se afla scoala respectiva, chiar daca nu au primit ordine de chemare.

Recrutarea se face in localitatea unde se gaseste comisariatul militar de raion sau de oras pentru toti tinerii domiciliati pe teritoriul raionului sau orasului respectiv. Elevii si studentii vor fi recrutati de catre comisariatele militare pe teritoriul carora se gasesc scolile sau institutiile de invatamint superior respective.

Tinerii recrutati de comisariatele militare se numesc recruti.

Art. 14.

In vederea indeplinirii serviciului militar in termen, comisariatele militare de raion sau de oras efectueaza in fiecare an incorporarea tinerilor, la datele stabilite prin instructiunile Fortelor Armate.

Art. 15.

Pentru incorporare, toti recrutii sint obligati sa se prezinte la datele si locul prevazut in ordinul de chemare la incorporare, emis de catre comisariatul militar de raion sau de oras.

De asemenea, sint obligati sa se prezinte la incorporare si tinerii care din diferite motive nu au fost recrutati dar fac parte din contingentul respectiv. Acestia se vor prezenta la comisariatele militare de raion sau de oras, pe teritoriul carora domiciliaza.

Art. 16.

Recrutii detinuti pentru executarea unor pedepse privative de libertate, care nu au fost condamnati la degradare civica, vor fi chemati la incorporare dupa executarea pedepsei, daca nu au implinit virsta de 26 ani.

Art. 17.

Recrutii care sint unicii sustinatori ai parintilor si contribuie efectiv la intretinerea lor materiala se scutesc de serviciul militar in termen, daca:

a) tatal este in virsta de cel putin 60 ani si mama de 55 ani;

b) ambii parinti sint invalizi de gradul I sau II, indiferent de virsta;

c) parintele supravietuitor ori, in caz de despartire legala a parintilor sau de separare a lor in fapt de cel putin 2 ani inainte de recrutare, parintele intretinut de recrut, indeplineste una din conditiile de mai sus.

De asemenea, se scutesc de serviciul militar in termen si recrutii care sint unicii sustinatori ai fratilor si surorilor minori si contribuie efectiv la intretinerea lor materiala.

Recrutii care au obtinut scutire de serviciul militar in timp de pace, ca sustinator de familie, se trec in rezerva la categoria a II-a si li se elibereaza livret militar.

In cazul cind inceteaza cauza de scutire, recrutii trecuti in rezerva la categoria a II-a pot fi chemati pentru a indeplinii serviciul militar in termen daca nu au implinit virsta de 26 ani.

Art. 18

Aminarea de la incorporare se acorda:

a) tinerilor gasiti la incorporare bolnavi sau cu infirmitati fizice, in conditiile stabilite prin instructiunilor Ministerului Fortelor Armate;

b) elevilor scolilor medii de cultura generala sau ai scolilor echivalente ale acestora de la cursurile de zi, pina la absolvirea scolii;

c) studentilor de la cursurile de zi, serale sau fara frecventa ale institutiilor de invatamint superior, precum si elevilor unor institutii de invatamint stabilite prin hotarirea Consiliului de Ministri, pina la absolvirea institutiilor respective.

In cazul intreruperii studiilor fara o temeinica justificare sau in caz de exmatriculare, elevii si studentii aminati de la incorporare pentru studii in baza prevederilor de la literele b si c, pierd acest drept si se incorporeaza in conditiile stabilite pentru toti tinerii.

Tinerii aminati de la incorporare in conditiile prevazute in acest articol, care au implinit virsta de 26 ani, cu exceptia prevazuti la litera c, nu se mai incorporeaza ci se trec in rezerva la categoria a II-a.

Art. 19.

Recrutarea si incorporarea tinerilor se face de catre comisiile de recrutare sau incorporare care se constituie pe linga comisariatele militare de raion sau de oras.

Aceste comisii se compun din:

- presedinte: - comisarul militar al raionului sau orasului;

- membrii: - unul din vicepresedintii comitetului executiv al sfatului popular raional sau orasenesc, desemnat de presedintele comitetului executiv;

- delegatul organului raional sau orasenesc al Ministerului Afacerilor Interne;

- doi medici - un internist si un chirurg - desemnati de comitetul executiv al sfatului popular raional sau orasenesc.

Din comisiile de incorporare raionale sau orasenesti in afara de cei doi medici desemnati de comitetul executiv al sfatului popular raional sau orasenesc, pot face parte si medici militari desemnati de Ministerul Fortelor Armate.

Comisiile de recrutare sau incorporare pot folosi in calitate de consultanti si medici specialisti desemnati de comitetele executive ale sfaturilor populare raionale sau orasenesti.

Incadrarea nominala a comisiilor de recrutare sau incorporare si numirea medicilor specialisti consultanti se aproba de catre comisarii militari de regiune.

http://lege5.ro/Gratuit/heztsnrw/decretul-nr-468-1957-pentru-reglementarea-indeplinirii-serviciului-militar/2